Reportajul revoltei de la Brasov

"In prima parte a zilei de 15 noiembrie 1987, in centrul orasului Brasov au avut loc evenimente pe care nu le anticipa nimeni, evenimente imposibil de clasificat, evenimente incredibile care, probabil, vor avea o importanta deosebita, atat datorita acelui moment de o nemaipomenita violenta (ne referim la devastarea celor doua cladiri oficiale - sediul judetenei PCR si sediul Consiliului Popular) cat sI impresiei ca in acei 22 de ani de guvernare ai presedintelui Ceausescu fiinta puterii a fost mursecata pentru prima data, facand-o sa sangereze, sangerare care, desi mica, poate o va face sa-si schimbe o parte din practici.

Nu exista suficiente date pentru a descrie evenimentele si nici pentru a face o analiza temeinica. Prin marturii, se poate insa reconstitui, in parte, atmosfera acelei zile, a acelor ore care au uluit orasul, apoi tara .

Nici o fereastra intacta

"La ora 13:30 , pe strada Republicii, la capatul dinspre Regionala CFR, se puteau vedea fortele de interventie in uniforme kaki cu petlite albastre, avand armele la sold indreptate impotriva multimii. In spatele lor, trupele speciale cu scuturi albe si fetele acoperite cu masti. Inaintau incet pe Republicii, impingand multimea care se retragea incet si in tacere. Probabil se evacua zona din jurul celor doua cladiri oficiale. Am facut la stanga pe strada Maiakovski pentru a ajunge la ARO. Aici nu mai era multime. Doar cordoane ale trupelor de interventie. Soldati, militieni, detasamentele speciale, in cordoane succesive care impiedicau accesul in zona ce fusese fierbinte cu o ora inainte. Primaria avea toate geamurile sparte. Ma refer la aripa dinspre parc. Un covor urias de hartii in jur. Batea vantul si le imprastia. Totul fusese aruncat pe fereastra. Erau proiecte de sistematizare, formularistica, impozite, buletine de vot. Nici o fereastra intacta. Prin strada Nicolae Iorga am trecut in strada Karl Marx. Hartii, pretutindeni hartii. Din nou multime de oameni tacuta fata in fata cu cordoanele de militari. Fete destinse, multumite. Nici un fel de incordare. Oamenii nu pareau a fi intimidati de arme. Pe la ora 15, doua masini au inceput sa stranga hartiile. Trupele glumeau cu pompierii, care strangeu cu dificultate hartiile. Cei din al treilea cordon deja se harjoneau in grupuri mici. Devenisera siguri de ei^.

Catre judeteana de partid

Interlocutorul incearca sa explice: ^Totul a plecat de la sectia scularie a uzinelor Steagul Rosu. Un conflict de munca. Sotul unei vecine n-a mai venit acasa de vineri, deci cu doua zile inainte de evenimente. Poate ca pregateau ceva. In uzina au fost molestatI seful de sectie, secretarul de partid, directorul, presedintele de sindicat. Se pare ca si primarul Calancea a fost batut atunci. Au incercat sa determine si o alta sectie si sa se uneasca cu ei. Au plecat spre oras apoi. Cu steaguri, cu foarte multe steaguri rosii, ale partidului. Strigau: Muncitori, uniti-va cu noi, este singura noastra salvare! Erau imbracati in salopete sau halate, avand casti de protectie pe cap. Multe femei. In fata coloanei, copii. Dupa fiecare lozinca scoteau un sunet in basi: Hu...! hu...! Impresionau. Lozincile erau strigate in foarte mare ordine. Coloana s-a marit prin adeziunea altor oameni. In acelasi timp era insotita pe trotoarele largi ale Caii Bucurestilor de cei care nu aderau, care priveau fara a le veni sa creada ce se intampla sub ochii lor. Se indreptau spre judeteana de partid pentru ca primarul care fusese la fabrica refuzase practic sa-i asculte.

O furie nemaipomenita impotriva hartiilor

Cand femeile din uzina i-au spus primarului ca n-au cu ce sa-si hraneasca copiii, acesta a raspuns: Ce vreti, sa va cresc eu copiii? Eu i-am facut? Probabil nici la judeteana nu i-a ascultat nimeni si atunci au atacat cladirea aruncand pe ferestre tot ceea ce gaseau acolo. O furie nemaipomenita impotriva hartiilor. Au plecat de la Steagul Rosu pe la orele 9-10. De departe, facea impresia unei demonstratii de sprijinire a alegerilor ce se desfasurau in acea zi. Doar ca strigau: Hotii! hotii! hotii! Dupa trecerea coloanei de cartierul uzinei, copiii s-au adunat in grupuri destul de mari, in joaca si nu prea, strigand: Vrem mancare! Vrem mancare! La judeteana au intrat in cantina partidului si au aruncat pe ferestre roti de cascaval, saci de faina, portocale, salam, cafea. Nu au luat absolut nimic. Au aruncat in strada. Copiii au baut pepsi-cola. Una din functionarele institutiei, care urma sa intre in tura la ora 14, a trecut peste cordoane si avea sa relateze: Totul era distrus. Pe scari, primul secretar Preoteasa, intr-o atitudine de abandon complet, cu ochelarii cazuti pe nas, cu bratele atarnande, vazand-o (o cunostea) s-a luminat amar zicand: Asta e! Holul mare, marcat de doua coloane, simboliza prapadul. Pe coloana, infipta intr-un cui, atarna macheta sfaramata a uzinelor Steagul Rosu, pe cealalta coloana, o roata de cascaval de asemenea infipta intr-un cui^.

Se aresteaza in continuare

Interlocutorul reia: ^La o parte din trupe se putea sesiza indoiala fata de ceea ce fac. Se aresteaza in continuare. Au fost arestati elevi de la Liceul Steagul Rosu. Radu, fostul prim-secretar al judetului pana in octombrie si care a venit la Brasov imediat dupa evenimente, a calificat actiunea ca fiind ^dusmanoasa, impotriva patriei si partidului^, ca ^se va merge pana la pedeapsa capitala^. Se pare ca au fost pregatiti sa iasa la demonstratie si muncitorii de la uzinele Tractorul, Uzina 2 si Rulmentul. Nu se stie daca au participat. La inceput, pe Calea Bucurestilor, ce lega uzina de centrul orasului, au fost 200-300 de muncitori. Dupa tot ceea ce s-a intamplat, numarul manifestantilor a atins cifra de 2000 in fata judetenei de partid. In fata demonstrantilor se aflau foarte multi copii.

Fara teama

Si femeile purtau casti de protectie pe cap. Demonstrantii au actionat tot timpul. N-au sovait. Fara teama. Oficialitatile sunt convinse ca a existat o organizare in ciuda aspectului de rascoala. Se spune ca uriasa poarta a primariei, cladire din secolul trecut, a fost deschisa in fata demonstrantilor de un barbat cu casca pe cap, cu parul alb, mai curand scund, puternic, cu ochelari, care apoi a disparut. Preoteasa n-a fost recunoscut de demonstranti. Pe Calancea l-ar fi linsat. Toti acesti demonstranti, cu castile lor de protectie, cu salopetele lor, cu fermitatea cu care au actionat pareau a apartine altei lumi. Inhibau. In piata au ajuns, in jurul orei 12. Aveau asupra lor lanturi, rangi. Exprimau o forta cumplita". O interlocutoare: "Pe la ora 10:30 - 11:00 , ma aflam pe Calea Bucurestilor, langa spitalul judetean. Nu circula nici o masina. Demonstrantii ocupau toata strada. I-am vazut parca urcand din adancuri pentru ca soseaua trecea printr-o vale si se vedeau doar steagurile.

"Jos Ceausescu, tradator de tara!"

Au aparut copiii din fata coloanei. Multe steaguri rosii. Din apartamentul unei prietene am putut sa am o imagine de ansamblu. Sotul prietenei mele era militian. Venise sa se imbrace pentru a intra in misiune. Ne uitam toti trei, in tacere, la coloana ce inainta. Foarte calmi. Totul dadea impresia unui lucru bine facut. Am vazut femei in halate albastre, barbati in salopete curate. Scandau pe grupe, intr-o ordine perfecta: Ceausescu! Ceausescu! Ceausescu! Iar apoi prelung JOS! Strigau la cei din balcoane: Vrem mancare pentru copiii nostri! Haideti mutilor! Uniti-va cu noi! Pe trotoare paseau ceilalti oameni, fara a adera. Coloana avea cam 200 de metri. Militianul, sotul colegei, ne-a spus ca a primit ordin sa nu traga, sa se descurce cu garzile patriotice. Pe la ora 12 au ajuns in centru. Purtau casti. Pe zidul judetenei de partid au scris cu vopsea-spray JOS CEAUSESCU, TRADATOR DE TARA!

"Circulati tovarasi! Mergeti la treburile voastre!"

Un alt interlocutor: ^Pe la ora 13:30 , venind de la vot, m-am dus in centru. In dreptul Teatrului de Stat. Pretutindeni se aflau haine pe strada. Haine si hartii. Salopete, casti, pulovere, bluze, caciuli. Primul cordon care inconjura zona era format din soldati in termen cu caini. In spatele lor, ofiterii de securitate. In spatele ofiterilor de securitate, trupe de comando. Asemanatoare celor de la SEUL. Incremeniti. Populatia insaila dialoguri cu trupele de interventie. Reprosuri. Se puteau vedea tanchete care se miscau anuntand prin megafoane: Circulati tovarasi! Mergeti la treburile voastre! Vedeti-va de problemele voastre! Astea sunt problemele nostre!, a raspuns o batrana. Pe la ora 16 au disparut tanchetele. Au ramas armata si militia obisnuita. Miile de oameni continuau sa priveasca in tacere acel peisaj selenar ramas de pe urma atacului celor doua cladiri. Mii de oameni delimitau zona, fosta zona fierbinte. Taceau".

Prabusirea portretului

Altcineva, aflat in cladirea Liceului nr.5: ^Nu se vedea fatada judetenei de partid, ci doar imensa masa de oameni din fata ei. Cand s-a prabusit uriasul portret al presedintelui s-a auzit un URA! Iesit din piepturile tuturor. Portretul a fost imediat incendiat. S-a zabovit relativ putin in fata cladirii. Usile uriase din secolul trecut au ramas zavorate. Atacul s-a produs instantaneu. Usile au fost scoase din tatani cu rangile. Preoteasa, primul secretar, a luat legatura cu Bucurestiul. "Nu interveniti cu armele!", a fost ordinul. "Tovarase secretar general, nu stiu daca peste cinci minute voi mai trai", ar fi declarat primul-secretar. Multi activisti au fugit prin spate pe la Directia agricola. Fortele de interventie au aparut brusc. Demonstrantii au incercat sa rastoarne o tancheta. Au venit si pompieri care s-au retras imediat. In cladire s-au produs acte de vandalism.

"Hotilor! Dati-ne de mancare!"

Totul a fost distrus. Pe ferestre zburau hartii, mobilier. Aproape 200 de copii strigau: HOTILOR! DATI-NE DE MANCARE! Copiii au intrat in cladire si au baut pepsi-cola. Dupa devastarea judetenei s-a trecut la devastarea Consiliului Popular. Pe la ora 13:15 au terminat treaba. Pe masura ce soseau fortele de ordine, dispareau demonstrantii. Practic n-au fost lupte. In timpul demonstratiei au fost facute relativ putine arestari. Multe vocide femei. Covor de hartii. Muncitorii au fost izolati intr-o sectie de fabrica. Au taiat portile cu aparatele de sudura, l-au batut pe inginerul Balaceanu si au cerut sa vorbeasca cu directorul. Se afla si primarul Calancea de fata. S-a vorbit urat cu oamenii. Muncitorii s-au constituit in coloana si au luat drumul orasului, fara a fi opriti. Se spune ca au fost lasati sa plece pentru a se indeparta de uzina, pentru a nu ocupa uzina, unde se aflau arme.

Vocea activistului: "Era normal sa se intample"

Pe drum, coloana s-a intalnit cu doua autocare de turisti sovietici. Turistii sovietici au fost salutati. Turistii sovietici au raspuns. Cu pumnul strans, s-a strigat: "Gorbaciov! Gorbaciov!". Comentariul privat al unui activist de partid: "Era normal sa se intample, si nu stiau ce stim noi, si anume unde este mancarea. Nu-ti spun nici tie, te-ai ingrozi!". Luni, 16 noiembrie, erau arestati 110 oameni. Marti mai arestau. Acuzatii de huliganism si vandalism. Un grup de muncitori de la Steagul Rosu a cerut pedeapsa capitala pentru vinovati. Discutiile de la uzina dintre muncitori si conducere durau de doua zile. Proca, seful militiei Brasovului, I-ar fi spus directorului: "Ce, tovarase director, vrei sa-ti rezolv eu problemele?^"

O liniste nefireasca

La cateva zile dupa evenimente, numic nu sugera cele intamplate. Patrule de soldati cu caini se plimbau alene prin oras, fara a impresiona pe cineva. La gara, la intrarile in oras, chiar si pe strada erau legitimati cei care pareau a nu fi brasoveni. Dar fara ostentatie. O liniste nefireasca. Incredibilul avusese loc. La intrebarea ce va fi mai departe nu putea da nimeni nici un raspuns. Oamenii nu vor sa distruga. Este usor sa distrugi. Oamenii vor sa construiasca. Sa duca o viata demna, sa nu fie mintiti. Sa-si creasca in liniste copiii. Sa se spuna adevarul. La cateva zile dupa evenimente nu se cautau explicatii, nu se faceau speculatii. Mai curand se medita cu gravitate asupra situatiei lor, asupra situatiei in care se afla intreaga tara .

Intrebari

Evenimentele de la Brasov vor reprezenta o piatra de hotar in evolutia Romaniei? Poate. Dintr-un anume unghi, semnificatia politica este relativ mica. Ramane insa un fapt cutremurator: A fost atacat drept in fata totalitarismul presedintelui, totalitarismul in general de catre clasa muncitoare. Cutremurator pentru cei care se afla in spatele - semnificativa coincidenta - al unor usi grele, aici de stejar, specifice secolului XIX, iar in alte parti de sticla si aluminiu. Si inca o coincidenta demna de interes. Dupa razboi, orasul a capatat numele de Orasul Stalin, iar in fata actualei cladiri a judetenei de partid, pe atunci tribunalul regional, se afla o uriasa statuie a lui I.V. Stalin. S-a spus chiar in gluma, dupa Congresul XX al PCUS ca primii care l-au adus pe Stalin in fata unui tribunal au fost brasovenii. Coincidente. Oare tanarul ^revolutionar^ Nicolae Ceausescu n-a fost judecat in acest oras, poate chiar in aceasta cladire, pentru ca lupta pentru o lume mai buna? Atunci, de ce tanarul care a dezlegat uriasul portret al presedintelui, ce s-a prabusit in gol starnind uralele multimii, sa fie socotit un huligan? Este clar ca la Brasov totalitarismul a fost privit drept in ochi si scuipat. Asa ceva nu se uita si nu se iarta. Linistea din aceste zile nu pare a anunta normalizarea, ci inceperea unor represalii. Este doar limbajul specific dictaturilor! Decat sa renunte la un privilegiu, mai bine arunca natiunea in dezastru. Si se va proceda discret, rafinat si eficient. In stil asiatic".

Mircea Popa

17 noiembrie 1987

(n.r. - titlurile si intertitlurile apartin redactiei)

Cine este Mircea Popa

Scriitor, om de cultura, brasoveanul Mircea Popa a indurat mult pe vremea regimului totalitar. In 1972 a fost exclus din Uniunea Scriitorilor, acuzat ca promoveaza valori democratice. Doi ani mai tarziu, in 1974, este perchezitionat si arestat. In 1982 este arestat din nou. In 1988, impreuna cu Sorin Rosca Stanescu, scoate in samizdat manifestul "Libertatea". In primavara anului "schimbarii" - 1989 - este pus sub arest la domiciliu, pentru ca, in 19 decembrie, sa fie arestat sub acuzatia de transmitere de informatii unor puteri straine. Este eliberat dupa trei zile, pe 22 decembrie. In 1990 infiinteaza revista "Argument", dedicata Confederatiei sindicale Fratia, iar dupa unificarea Fratiei cu CNSLR se retrage din viata publica.