15 noiembrie 1987 - ziua in care a sangerat totalitarismul

Se implinesc astazi 17 ani de la revolta muncitorilor brasoveni din 15 noiembrie 1987 - moment ramas in constiinta romanilor ca veritabila "prefata" a evenimentelor din decembrie 1989, care au dus la caderea regimului Ceausescu. Atunci, in toamna lui '87, intr-un act de mare curaj, oamenii simpli din uzinele brasovene au infruntat senin, in strada, una din cele mai brutale dictaturi din Europa. Protestul lor civic a luat atunci proportiile unei nesperate demonstratii politice. Pentru statul totalitar, Brasov '87 a insemnat inceputul sfarsitului. "A fost momentul de ranire, care a dus la sangerarea regimului. Iar in 1989 a fost desavarsirea". Astfel califica scriitorul Mircea Popa evenimentele de la Brasov , la care a fost martor. Este convingerea unei persoane avizate, care a urmarit atent, indeaproape, clipa istorica. In acele zile cenusii, pline de framantari si incertitudini, Mircea Popa a realizat pe strazile Brasovului un tulburator reportaj, pe care ZIUA il publica astazi, in premiera. O cuprinzatoare fotografie a celor care au strigat pentru prima data "Jos Ceausescu!". Urmarind spusele interlocutorilor lui Mircea Popa, rostite "la cald", in timp ce autoritatile se straduiau sa stearga urmele revoltei, firul evenimentului din 15 noiembrie poate fi mai lesne deslusit.

Prim moment al disidentei

Acum, dupa aproape doua decenii de la scrierea acelor randuri, autorul reportajului "de front" este convins ca Brasov '87 merita cu prisosinta locul de reper in istoria Romaniei. "Pentru ca rascoala minerilor din 1977 nu a avut nici o componenta politica. Doar una sociala. Desigur, contestari ale regimului totalitar au mai existat, insa au fost izolate si lipsite de forta. Asadar, putem spune ca Brasov 1987 a insemnat un prim moment al disidentei", ne-a declarat Mircea Popa. El sustine ca, dupa revolta de la Brasov , vigilenta autoritatilor fata de actiunile contestatarilor regimului a scazut si pentru ca "securistii, administratorii statului totalitar, se pregateau de tranzitie".

Fostii "administratori" conduc in continuare

Lucru demonstrat dupa momentul '89, spune Mircea Popa: "Dupa 1989, reprezentantii regimului totalitar au supravietuit si s-au conservat in conditii extrem de bune. Astazi, in 2004, acesti administratori ai fostului regim au ajuns la paranoia de a crede ca sunt utili patriei. Ei vor continuitate, crezand ca sunt chiar niste persoane calificate sa administreze institutii. De aici si sentimentul ca ei sunt proprietarii institutiilor statului (...) Marea sansa a acestor structuri ale statului totalitar a fost ca imediat dupa decembrie '89 nu a aparut pentru ei un adversar real, ci unul de mucava. Partidele istorice, intelighentia romaneasca, oarecum prea indragostite de visele lor de a deveni factori reali in procesele social-politice care aveau loc, au fost aduse cu picioarele pe pamant dupa alegerile din mai 1990. Atunci, "administratorii" si-au dat seama ca nu vor avea un adversar. De 15 ani, Romania este guvernata de cele mai bune cadre ale statului totalitar".

"O deschidere care nu mai poate fi blocata"

Dar, sustine Mircea Popa, anul 2004 va fi unul de rascruce: "Alegerile nu vor fi neaparat castigate de cineva, dar in mod sigur vor fi pierdute de "administratori". Vor disparea de pe "piata" in mod biologic, ca urmare a unui proces natural, nu din cauza unei alternative". Concret, scriitorul descrie actuala formatiune de guvernamant si partidele din care s-a metamorfozat (FSN, PDSR) ca pe "o forma de viata primitiva; un fel de molusca, imbatranita, care nu a fost in stare sa faca copii". "Nici Alianta nu este o alternativa. E o urmare fireasca, nu una dobandita. Nu Alianta a dobandit performante, ci performantele fostilor administratori s-au epuizat. Totusi, daca este ceva de retinut la D.A., este faptul ca 70% dintre candidatii saI eligibili sunt diferiti. N-am nici o dovada ca sunt izbavitori, dar cu siguranta s-a creat o fanta, o deschidere care nu mai poate fi blocata", a mai apreciat Mircea Popa.

Ovidiu BANCHES