Protestatarii din 15 Noiembrie 1987 au fost omagiati ieri

Marinela DEBU & Liliana JIGHIRA

Manifestarile dedicate comemorarii revoltei anticomuniste din 15 Noiembrie 1987 au atins apogeul ieri, cand la Troita ridicata in cinstea brasovenilor care au avut curajul acum 17 ani sa se ridice impotriva unui regim opresiv si sa strige prima data: “Jos Ceausescu!”, revendicandu-si dreptul la libertate si la un trai decent, au fost depuse coroane de flori. In jurul troitei s-au adunat cateva zeci de persoane, membri ai Asociatiei “15 Noiembrie 1987”, ai Asociatiei Fostilor Detinuti Politici (AFDPR), reprezentanti ai administratiei publice judetene si municipale, ai sindicatelor din Roman SA (fosta “Steagul Rosu”), de unde a pornit revolta din ‘87, ai Asociatiei Brasov-Decembrie ‘89” ai Jandarmeriei, SRI si ai unor partide. Slujba de pomenire a eroilor - cei opt protestari care, macinati de torturile psihice si fizice, de chinurile deportarii si ale detentiei s-au stins in ultimii ani - a fost oficiata de un sobor de preoti, in frunte cu PS Episcop Visarion Rasinareanul. In timpul parastasului, rudele celor disparuti sau chiar femeile care au avut de suferit pentru curajul lor de a protesta nu si-au putut opri lacrimile, justificate si de situatia in care se regasesc acum, someri, bolnavi, dispretuiti. “Sunt oameni din societatea civila care tin la noi si care an de an ne sarbatoresc la noi acasa. In viata noastra nu s-a schimbat mai nimica in ultimii 15 ani. Suntem mai saraci, ni s-au luat pana si drepturile pe care le aveam, cum era cel la gratuitatea medicamentelor. O ducem din rau inspre mai rau. Nu prea mai intereseaza pe nimeni ceea ce s-a intamplat in 1987. Au murit opt persoane, am o lista de 60 de membri care sufera de boli grave. Aceasta exista si la oficialitatile brasovene, asteptam sa vedem ce se intampla. Acum, dupa ce ca sunt someri sunt si obligati sa-si cumpere medicamentele. La o suta de persoane ar insemna chiar nimic pentru bugetul Romaniei sa suporte 100 de retete compensate 90%. intr-o luna. Speram sa se remedieze aceasta problema, pentru ca altfel chiar este grav. Cand eram in inchisoare nu stiam ca suntem ajutati din afara sau ca au existat astfel de incercari. Ulterior am aflat de incercarile doamnei Doina Cornea care a riscat foarte mult, de ceea ce s-a intamplat cu cei sase studenti, de Liviu Corneliu Babes si de alti cativa disidenti. Tinerii sunt foarte interesati de ceea ce s-a intamplat atunci, dar pentru ei poate nu mai inseamna prea mult pentru ca au alte probleme”, ne-a declarat Florin Postolachi, presedintele Asociatiei “15 Noiembrie 1987”.

Istoricii straini se plang ca nici acum nu au acces deplin la arhive
Doamna Doina Cornea spune ca nu considera solidarizarea de atunci ca foarte substantiala: “Am scapat doar de rusinea de a nu face nimica. A fost un moment extraordinar de trezire pe care l-am pastrat si astazi”. La randul sau, Remus Cocos, presedintele AFDPR Brasov, a declarat ca fostii detinuti politici ii considera ca frati pe “noiembristi” pentru ca “miscarea lor ramane un simbol national care depaseste chiar lupta noastra, care a durat cel putin 20 de ani pana cand am fost infranti”. Prezent a doua oara la Brasov pentru comemorarea revoltei anticomuniste, istoricul britanic Dennis Deletant a precizat ca data de 15 noiembrie 1987 este vazuta in Europa de Vest ca inceputul rasturnarii regimului lui Ceausescu, pentru ca pana atunci nu a fost o miscare colectiva de protest, iar demonstratia de la Brasov a aratat ca paharul s-a umplut si ca oamenii nu mai puteau indura abuzurile regimului si dispretul aratat de regim pentru cetateanul de rand. “Nu mi-am inchipuit ca regimul comunist va fi rasturnat chiar atat de repede. Credeam ca duritatea regimului se va atenua, dar vor trebui sa mai treaca vreo 20 de ani (din anii 1980) pana sa cada. M-a surprins si atunci am profitat de ocazie bazandu-ma pe prieteniile de aici si pe propria mea experienta sa-mi culeg materialul ca sa scriu despre aceasta. Este destul de greu si acum accesul la unele arhive pentru ca sunt incomode si nu exista o vointa politica ca anumite documente sa fie consultate. Istoriografia ne arata ca trecutul trebuie interogat si toti traim cu consecintele trecutului. Daca nu cunoastem istoria noastra inseamna sa ramanem copii toata viata”, ne-a declarat Dennis Deletant.