Eroii sînt bolnavi si someri

* La 17 ani de la revolta din 15 Noiembrie 1987, cei care au avut curajul sa strige pentru prima oara „Jos Ceausescu!“ traiesc o mare dezamagire

Au trecut 17 ani de cînd, pe strazile Brasovului, o mîna de oameni, muncitori în uzinele Steagul Rosu, au avut curajul sa strige pentru prima data în România dictaturii comuniste „Jos Ceausescu!“. Astazi, o parte dintre brasovenii care au trezit România din amorteala care o paralizase prin teama si foame sînt morti. Au parasit lumea asta, lasîndu-si familiile sa poarte mai departe crucea neîmplinirii si a durerii. Ceilalti novembristi, într-o discretie pe care numai bunul simt o cunoaste, se lupta cu bolile sau somajul. Se simt mai singuri decît în zilele în care strîngeau din dinti sub torturile Securitatii. Pentru ca atunci aveau multa speranta. Iar azi, dupa 17 ani, nu le-au mai ramas decît o mîna de prieteni si o mare de dezamagiri. Se simt tradati de chiar cei pentru a caror libertate ei si-au pus vietile la mezat.

Au trecut 17 ani de cînd pe strazile Brasovului o mîna de oameni, muncitori în uzinele Steagul Rosu, au avut curajul sa strige pentru prima data în România dictaturii comuniste „Jos Ceausescu!“. Astazi, o parte dintre brasovenii care au trezit România din amorteala care o paralizase prin teama si foame sînt morti. Au parasit lumea asta, lasîndu-si familiile sa poarte mai departe crucea neîmplinirii si a durerii. Ceilalti novembristi, într-o discretie pe care numai bunul simt o cunoaste, se lupta cu bolile sau somajul. Se simt mai singuri decît în zilele în care strîngeau din dinti sub torturile Securitatii. Pentru ca a-tunci aveau multa speranta. Iar azi, dupa 17 ani, nu le-au mai ramas decît o mîna de prieteni si o mare de dezamagiri. Se simt tradati de chiar cei pentru a caror libertate ei si-au pus vietile la mezat.

„Sînt tot mai multe vaduve

Florin Postolachi, presedintele Asociatiei 15 Noiembrie, le-a amintit celor care au venit sa comemoreze ieri, împreuna cu Asociatia 15 Noiembrie '87 trecerea a 17 ani de la revolta brasovenilor, ca mare parte dintre oamenii care au avut curajul sa arunce atunci portretul dictatorului si sa se revolte împotriva sistemului sînt acum tot mai bolnavi, iar multi dintre ei someri. Si mortii s-au înmultit. Iar copiii ramasi fara tata nu au parte de nici un ajutor sau indemnizatie din partea statului. Angela Vieru, de pilda, este vaduva si are cinci copii. Sotul ei, Vasile Vieru, a fost primul dintre stegari care si-a gasit sfîrsitul, cu trupul chinuit de o boala crunta, la putina vreme dupa ce a scapat din arest, unde se pare ca a fost iradiat din ordinul Securitatii. „De curînd, si cei trei copii din familia Zbîn si-au condus tatal la groapa. La fel si cei din familia Postelnicu. Sînt tot mai multe vaduve cu copii care nu au cum sa se descurce. Noi tot prezentam aceste cazuri, dar nu se întîmpla nimic“, spune Florin Postolachi.

O zi a Brasovului

Ziua de 15 Noiembrie este una a aducerilor aminte, o zi ca o lectie de istorie vie. Brasovul n-a uitat-o. Si o cinsteste fara fals fast. Doar Puterea o trateaza ca pe un eveniment de provincie. Si crede ca print-o telegrama prezidentiala si cîteva mesaje goale si-a facut datoria. În sala de festivitati a Prefecturii, printre toti cei care au venit sa asiste la simpozionul „Cum s-a nascut «Jos Ceausescu!»“, organizat de Asociatia 15 Noiembrie, în memoria revoltei de acum 17 ani a muncitorilor de la uzina de autocamioane, au fost cam aceiasi oameni, prieteni vechi si sinceri ai novembristilor. Istorici români si straini, disidenti, participanti la evenimentele de atunci au vorbit despre curajul muncitorilor de la Steagul Rosu de a se ridica împotriva regimului comunist.

„Recunostinta“, la cheremul Puterii

Asociatia 15 Noiembrie are sprijinul Brasovului, însa nu si pe cel al autoritatilor centrale. Este poate si pretul platit pentru faptul ca în ultimii 14 ani novembristii s-au tinut departe de politica. „Constatam cu stupoare ca, în ultimele doua luni, n-am mai beneficiat de tratamentul medical gratuit, asa cum stipula Decretul 118. Cu atît mai grav cu cît avem în asociatie cel putin 60 de oameni grav bolnavi care mai sînt si someri. Sîntem tratati cu totul altfel decît revolutionarii din decembrie 1989. Vedem ca pentru unii se dau tot felul de legi. Oare recunostinta este numai pentru unii? Doar unii au avut de suferit?“, se întreaba Florin Postolachi. Raspunsul ar putea fi chiar cartea lansata tot ieri, la simpo-zionul comemorativ, de istoricul brasovean Marius Oprea „Mostenitorii Securitatii“.

Un proces de intimidare

Brasoveanul Werner Sommerauer, cel care l-a recunoscut pe deputatul PSD, Ristea Priboi, ca fiind unul dintre securistii care l-au batut si anchetat în urma revoltei din 15 Noiembrie '87, a fost tîrît într-un proces de calomnie care continua de aproape doi ani. Sommerauer are 70 de ani si se simte hartuit în permanenta. Acum cîteva luni, a fost internat din cauza unei hemoragii interne generate de stresul la care este supus. Cel mai mult îl doare faptul ca nu-l mai ajuta nimeni. Nimeni nu se mai intereseaza de soarta lui în afara de cîtiva dintre colegii din Asociatia 15 Noiembrie, care îl mai îmbarbateaza. Si, din cînd în cînd, cîte un ziarist.

„Securistii sînt peste tot“

Istoricul Marius Oprea a lucrat doi ani la cartea sa „Mostenitorii Securitatii“, publicata la Editura „Humanitas“. A început însa sa documenteze activitatea Securitatii imediat dupa 1989. „Am încercat sa vad ce fac securistii astazi si unde sînt ei. I-am descoperit în servicii secrete, în politica si în afaceri. Concluzia este ca sînt peste tot. Toate structurile societatii noastre sînt impregnate de fosti securisti. Ei continua sa aiba o putere foarte mare în România“, spune autorul.

Marius Oprea crede ca ar fi nevoie de o lege a lustratiei, pentru a curata structurile centrale de fostii securisti. „Fara îndepartarea lor din structurile administrative si politice, fara supravegherea afacerilor pe care ei le deruleaza, cred ca România va ramîne multa vreme o tara a coruptiei“.

225 de miliarde despagubiri

Marius Oprea recunoaste ca n-a fost usor sa scrie aceasta carte. A trebuit sa tina piept în permanenta actiunilor de intimidare. „Am patru procese cu fosti ofiteri de Securitate si, în total, mi se cer 225 de miliarde de lei daune morale. Nu-i simplu sa faci fata acestei presiuni. Cartea asta este, pîna la urma, si un raspuns la aceste actiuni de intimidare, avînd în vedere ca m-am ocupat de multa vreme de deconspirarea activitatilor Securitatii de dinainte de 1989. Întrucît rezultatele acestor cercetari au stîrnit mînia lor si au dus la aceste procese, m-am gîndit sa împing lucrurile mai departe. Cred ca aceasta carte îmi va aduce alte procese pe cap, dar, daca tot sînt pus cu spatele la zid, nu am de ales“.

Comunismul s-a privatizat

Marius Oprea marturiseste însa ca nu se teme, altfel n-ar fi scris aceasta carte care va stîrni reactii extrem de dure. Principala concluzie a lucrarii este ca, în România, comunismul nu a disparut, ci pur si simplu „s-a privatizat“ în folosul securistilor si al fostilor activisti de partid. Lucru valabil la nivelul întregii tari, iar Brasovul nu are cum sa faca exceptie. „Daca va uitati în jurul Brasovului la cei care si-au facut vile, acestia nu sînt mici investitori care au pornit în 1990 cu un butic. Sînt fostii securisti si activisti care au dat tunuri si au transferat avutia statului în conturile lor“. Cartea lui Oprea descrie si sustinerea politica de care fosta Securitate s-a bucurat din partea regimului Iliescu.

Lista Bancorex

În cartea lui Oprea exista si lista cu ofiterii din serviciile secrete care au luat bani cu dobînda preferentiala de la Bancorex: „Sînt sepepisti din garda lui Iliescu si a lui Nastase, ofiteri SRI apropiati de regimul Iliescu, ofiteri din serviciul secret al Ministerului de Interne. Nu am publicat si lista politistilor sau a magistratilor care au luat credite, pentru ca aceasta lucrare în sine ar fi o carte separata. Nu atît aceste credite acordate lor ca persoane fizice au condus la devalizarea Bancorexului, cît acordarea de credite unor firme controlate de fosta Securitate, bani alocati în foarte multe cazuri fara garantii si care nu s-au mai întors niciodata la Bancorex. Devalizarea bancii a costat doua miliarde de dolari, bani pe care noi continuam sa îi platim din impozitele noastre“.


„Sa ai privilegiul sa strigi «Jos Ceausescu!» este un lucru nemaipomenit. Sîntem mîndri ca am avut curajul sa facem atunci acest gest; atunci, în 15 Noiembrie '87, în plina dictatura. Dar privind astazi la tot ceea ce am trait dupa '90 si uitîndu-ne atent cum sînt tratati membrii Asociatiei 15 Noiembrie '87, am ajuns sa regretam ce s-a întîmplat si, daca am fi nevoiti sa retraim istoria, n-am mai face ce am facut atunci“.

Florin Postolachi, presedintele Asociatiei 15 Noiembrie

„O zi de toamna, cîndva... 15 noiembrie 1987“

• Ieri, în timpul simpozionului, a fost lansat volumul „O zi de toamna, cîndva... 15 noiembrie 1987", a scriitorului Romulus Rusan. Cartea cuprinde o rememorare a evenimentelor petrecute la Brasov, în urma cu 17 ani. Si se bazeaza pe marturiile a 11 dintre participanti: Werner Sommeraurer, Gheorghe Zaharia, Iosif Farcas, Dan Anghel, Nicuta Paraschiv, Eugen Tudose, Marius Niculaescu, Florin Postolachi, Mihai Macovei, Marius Boeriu si Danut Iacob.

„«Jos Ceausescu!» s-a nascut datorita curajului si riscului la care s-au expus un grup de oameni, dar si bazîndu-se pe atmosfera si pe simtul civic mult mai ridicat pe care l-au avut brasovenii.“

Constantin Ticu Dumitrescu, presedintele Asociatiei Fostilor Detinuti Politici

„Ziua de 15 Noiembrie ar trebui sarbatorita cu mare fast de întreaga tara, deoarece ea marcheaza singura revolta absolut autentica a românilor din anii dictaturii. Normal mi s-ar parea ca ziua de 15 noiembrie sa fie o sarbatoare de care sa încerce sa se foloseasca toti politicienii. Singura explicatie ca nu se întîmpla acest lucru si ca tinerii care au fost în strada în 1987 sînt si acum niste oameni necunoscuti în România, este ca acestia nu s-au lasat manipulati, consecinta fiind ca pur si simplu au fost lasati în umbra. Tocmai de aceea, de 15 Noiembrie, la Brasov, sîntem mereu aceiasi putini oameni din toata tara care au refuzat sa se lase manipulati vreodata.“

Ana Blandiana

„Este de admirat faptul ca muncitorii brasoveni, care initial au avut revendicari economice, au constientizat ca de vina pentru situatia lor era sistemul introdus de Nicolae Ceausescu si au strigat «Jos Ceausescu!». Ei au facut un gest minunat. A fost prima actiune care a avut revendicari politice si va ramîne un model pentru noi toti prin organizare si solidaritatea muncitorilor. Spiritul revoltei dainuie si îl propun ca model pentru generatia tînara.“

Doina Cornea

Studentii lui 15 Noiembrie

• La comemorarea de ieri au fost si Catalin Bia si Lucian Silaghi. În 1987, ei erau studenti în anul IV la Silvicultura. Au fost arestati în urma protestului lor la masurile de represiune împotriva muncitorilor brasoveni. Catalin Bia povesteste ca studentii din grupa lui planuisera o revolta, însa miscarea muncitoreasca le-a luat-o înainte. În ziua de 15 noiembrie ei erau în Piatra Craiului. La întoarcere, au aflat despre revolta muncitorilor, iar în zilele urmatoare au încercat sa ia legatura cu cei de la Steagul Rosu si sa organizeze o miscare de solidaritate. Au împartit manifeste în camine, au scris lozinci pe ziduri, iar cînd au aflat ca muncitorii arestati vor fi condamnati, au încercat sa protesteze. În 22 noiembrie 1987, Catalin Bia a scris pe o pancarda „Muncitorii arestati nu trebuie sa moara“ si s-a postat cu ea în fata cantinei din Memorandului. Dupa cîteva minute i s-au alaturat Lucian Silaghi si Horia Serban. Dupa 20 de minute, cei trei au fost arestati si dusi la Militie unde au fost anchetati toata noaptea. A doua zi au fost escortati la Rectorat si, în cadrul unei sedinte publice, au fost exmatriculati. Au fost dusi cu Politia în orasele lor. Unde au urmat alte anchete. La 17 ani dupa acele zile, Catalin Bia spune ca nu regreta ce-a facut. Ci doar ce n-a reusit sa duca la bun sfîrsit. „Sufleteste, n-as fi putut sa fac altfel. Lucurile nu s-au încheiat asa cum am fi dorit. Faptul ca muncitorii participanti la revolta, cetateni de onoare ai Brasovului, sînt someri spune multe în legatura cu cît de multumiti putem fi. Probabil ca ar trebui sa continuam, sa aducem lucrurile la normalitatea pe care o speram în 1987”.

de: » Mihalela CHICOMBAN