Brasov 1987, antrenament pentru Secu'

 

SPECIAL/REMEMBER

In epoca Ceausescu, revolta brasovenilor a avut ecou in toata tara. Manifestatiile din 15 noiembrie 1987 au pus pe ganduri conducerea statului. Felul in care au fost anchetati si catalogati ulterior participantii la revolta este cunoscut: "Elemente turbulente, certate cu legea, huligani, alcoolici". Se poate spune ca Brasovul a insemnat pentru regimul comunist inceputul sfarsitului.

Regimul Ceausescu a trebuit sa gestioneze, incepand cu sfarsitul anilor '70, cateva crize majore generate de nemultumirea populatiei vizavi de conditiile de trai si de munca: Valea Jiului 1977; Motru 1981; minele Baia Borsa, Gura Baia si Toroioaga in Maramures 1983; Cluj si Turda 1986; Atelierele CFR Nicolina din Iasi 1987.

ADRIAN MOGOS

Ultima mare confruntare a regimului cu populatia inainte de 1989 a fost revolta brasovenilor din 15 noiembrie 1987. Ceea ce face interesant acest caz este faptul ca fortele de ordine si Securitatea au primit ordin sa reactioneze numai dupa ce au inceput primele distrugeri din sediul Consiliului Judetean de Partid. De asemenea, portile fabricii au fost deschise din ordinul autoritatilor. In timpul deplasarii dinspre intreprindere spre centru, Securitatea trebuia doar sa insoteasca coloana. In centrul orasului, securistii se plimbau prin multime fotografiind si observand atent orice miscare, cu ordine clare de a nu interveni. Aceasta atitudine, coroborata cu situatia politica internationala, poate duce la ipoteza ca Securitatea a facut la Brasov un exercitiu de antrenament pentru o posibila revolta generala.

DEBUTUL. In dupa-amiaza de 14 noiembrie, muncitorii care se aflau la munca in schimbul trei pe Platforma Intreprinderii de Autocamioane Brasov IABv au primit fluturasii cu salariile. Li se oprisera in medie 1.000 de lei, aproape jumatate din salariu. Retinerile nu erau detaliate, se preciza doar atat: social. Muncitorii din Sectia 440 Matriterie-Scularie au fost primii care si-au manifestat nemultumirea. Oamenii au intrerupt lucrul si au decis sa trimita un coleg la conducere, pentru a lamuri problema salariilor. Directorul general al IABv lipsea, dar ofiterul de serviciu pe unitate era chiar seful Sectiei 440, inginerul Valeriu Ghelase. Acesta a spus ca va analiza chestiunea, dar a atentionat pe muncitori ca pot fi acuzati de instigare la greva in cazul in care refuza in continuare sa inceapa lucrul. Apoi a sunat speriat la Securitate. Pentru a fi siguri ca nemultumirea lor va fi auzita pana la nivelul conducerii, in semn de protest, muncitorii au blocat usile sectiei din interior. Se stia ca in urma cu patru zile muncitorii de la Uzina de Tractoare au protestat din acelasi motiv, dar directorul fabricii reusise sa calmeze spiritele.

ALERTA. A doua zi dimineata, in jurul orei 6:30, lt. maj. Mihail Radulescu, sef serviciu de la Biroul de Militie de pe Platforma IABv, a raportat mr. Damian, seful Biroului, ca muncitorii au intrerupt lucrul in schimbul trei si s-au adunat in fata sectiei nemultumiti. Mr. Damian a venit imediat la fata locului si a raportat incidentul pe scara ierarhica colonelului Pavel Proca, seful Militiei Brasov. Acesta i-a ordonat sa nu actioneze in nici un fel, ci doar sa raporteze situatia periodic. Se apropia sfarsitul schimbului, si muncitorii care se baricadasera au deschis usile. Atunci a aparut directorul Fabricii de Subansamble Turnate si Forjate, Bazil Tatarascu, care a inceput sa strige la muncitori: "Ba, animalelor, nu vreti sa lucrati?!". Oamenii nu au mai rabdat si jignirile, asa ca s-au repezit furiosi spre el, dar directorul a fugit speriat si s-a ascuns intr-un birou. Impreuna cu colegii de la alte sectii, cei de la 440 au plecat spre sediul administrativ al conducerii, poreclit Palatul. Nu au avut nici aici cu cine sa discute, asa ca au aruncat cu suruburi si piulite in geamuri. Intre timp, muncitorii din schimbul intai veneau la munca si, afland ce se intampla, au ingrosat randurile protestatarilor, fiind de acord cu revendicarile acestora. Primarul Dumitru Calancea a venit de urgenta in uzina, pentru ca situatia depasise conducerea fabricii. A fost huiduit si fortat sa plece in graba impreuna cu secretarul PCR pe uzina, care il insotea.

MANIFESTATIA. 15 noiembrie era zi de alegeri. Calmul evenimentului a fost spulberat in jurul orei 10:00 de o coloana de muncitori se indrepta spre centru scandand lozinci: "Vrem salarii!", "Vrem paine si caldura!". Aceste lozinci sociale s-au transformat treptat in "Jos Ceausescu!". Brasovenilor nu le venea sa creada, sute de oameni huiduiau regimul si militia nu intervenea. Demonstrantii au ajuns in dreptul Spitalului Judetean si, in timp ce-si indemnau concitadinii sa li se alature, au inceput sa cante "Desteapta-te, romane!". Nu stiau versurile, melodia doar partial, insa dupa mai multe incercari au reusit. In fata Liceului de Informatica, unde era amplasata o sectie de votare, un militian si doi soldati priveau uimiti coloana, neintelegand ce se intampla. Subofiterul s-a indreptat spre demonstranti, dar nu a apucat sa zica nimic pentru ca a fost luat la bataie si dezbracat. In acest timp, troleibuzelor li se decuplau captatorii, circulatia fiind astfel blocata. Disperat ca nu putea tine situatia sub control, prim-secretarul judetului, Petre Preoteasa, a mobilizat activistii de partid sa mearga in intampinarea grupului, pentru a convinge muncitorii sa se intoarca la uzina. In cazul in care nu se reusea, demonstrantii trebuiau fotografiati pentru a se lua ulterior masuri impotriva lor. Nu au reusit sa faca rost de un aparat foto, asa ca s-a hotarat ca identificarea sa se faca prin secretarii de partid din uzina si prin sefii de sectii.

AMENINTARI. Punctul final al manifestantilor era Consiliul Judetean de Partid. Aici s-a scandat zeci de minute impotriva regimului. Primarul Calancea a incercat sa "calmeze" multimea care incerca sa patrunda in institutie: "Sunteti voi tari acum, dar maine, vedeti voi!". Raspunsul, o coada de steag in arcada. Sediul Comitetului de Partid era bine aprovizionat, avand in vedere ca urma sa se sarbatoreasca "castigarea" alegerilor. Brasovenilor care au intrat in cladire nu le-a venit sa creada: un frigider plin cu Pepsi, o roata imensa de cascaval, mezeluri, dar si zeci de kilograme de portocale, banane, ananas. In timp ce unii imparteau "prada", altii au luat un portret de marimi considerabile al lui Ceausescu si l-au aruncat de la balconul cladirii. Pe trotuar cativa muncitori care nu reusisera sa intre in cladire i-au dat foc. Acesta a fost momentul in care fortele de ordine au decis sa intervina si sa imprastie multimea.

INTERVENTIA. Trupele de securitate care pana in acest moment filasera toata actiunea au primit ordine sa intervina. Securitatea avea in dotare binecunoscutele ABI, masini de lupta blindate, dotate cu mitraliere si aruncatoare de grenade fumigene. In jurul orei 13:30 au primit ordin sa intre in dispozitiv. Acesta era amplasat intre Bulevardul Gheorghe Gheorghiu-Dej, Comitetul Judetean de Partid si Casa de moda Modarom. Primii care au actionat au fost scutierii amplasati intre sediul Judetenei de Partid si Modarom. In spatele lor se aflau ofiteri si subofiteri de militie. Demonstrantii au fost impinsi pe strazile laterale, timp in care ABI-urile care inconjurau piata imprastiau gaze lacrimogene. Incepusera sa se faca primele arestari. Pentru mai multa siguranta, fortele de ordine aflate in dispozitiv au fost intarite cu unitatea USLA, venita din ordinele lui Ceausescu. Manifestantii incepusera sa fuga, dar la un moment dat, unul dintre ei a smuls incarcatorul unui soldat si a observat ca era fara munitie. A inceput sa strige catre ceilalti sa se intoarca, insa nu-l mai auzea nimeni. Totul se terminase, lumea fugea care incotro.

ETICHETAREA. Ancheta de la Brasov a fost coordonata de gen. Emil Macri, care fusese trimis cu ordine clare sa demonstreze ca revolta a fost pregatita din timp de elemente legionare. Generalii veniti de la Bucuresti au incercat sa canalizeze ancheta pe acest fagas, dar nu puteau strange dovezi pentru demonstrarea acestei ipoteze. Generalul Macri a transmis autoritatilor locale ca Ceausescu este "foarte suparat pe Securitatea Judeteana, care nu a reusit sa previna revolta", stirbindu-se astfel imaginea internationala a tarii. Ca urmare, sarcina era de a descoperi legionarii si urmasii acestora care au organizat manifestatia. In cele din urma, din cauza lipsei oricarei probe care sa sustina aceasta aberatie, s-a renuntat la aceasta idee de ancheta. Singura solutie era acum latura penala a problemei. Astfel, Militia devenea acum organul de ancheta, in acest fel securistii avand toate sansele sa scape nepedepsiti de conducerea statului.

IDENTIFICAREA. Militia Brasov a demarat actiunea de identificare si retinere a muncitorilor. Arestul Militiei s-a umplut, in cateva ore, 200 de persoane fiind inghesuite in celule. Multora li s-a dat drumul pentru ca arestul era supraaglomerat, altii au fost cercetati in stare de libertate. La ancheta Securitatii, cei retinuti trebuisera sa declare premeditarea revoltei, insa acum toate declaratiile vizau distrugerile, elementele turbulente si huliganii care au participat la acte devastatoare. Identificarile s-au facut pe baza listelor intocmite de sefii de sectii si secretarii de partid, de cadre sau informatori ai securitatii, dar si prin fotografiile facute in timpul manifestatiei de catre securisti. Ultima modalitate de identificare au reprezentat-o declaratiile si recunoasterile celor anchetati care, in urma amenintarilor si batailor, si-au divulgat colegii.

PROCESUL. Primele zile de arest au fost petrecute de catre cei retinuti la Militia Brasov, apoi "elementele cele mai turbulente" au fost trimise pe 17 noiembrie la Bucuresti, in arestul Securitatii din Calea Rahovei, unde ancheta a continuat timp de alte doua saptamani. Ancheta dura de seara pana dimineata, toti cei arestati fiind batuti la talpi, peste maini, la rinichi, infometati, pusi chiar sa se bata intre ei. Procesul s-a judecat in regim de urgenta pe 3 decembrie 1987, in Clubul Uzinei, cu usile inchise. A fost monitorizat atent de secretarul judetean de partid, Petre Preoteasa, mai ales ca pentru pregatirea lui venise la Brasov ministrul Tudor Postelnicu. S-a cerut pedeapsa cu moartea, dar cei 61 de brasoveni care au ajuns in fata instantei au fost condamnati la pedepse intre 6 luni si 3 ani cu executare la locul de munca. Partea cea mai crunta a pedepsei a fost deportarea. S-a cautat sa fie trimisi cat mai departe de Brasov.

DEPORTAREA. Imediat dupa anuntarea pedepselor, fiecare condamnat a fost dus la Militie, apoi trimis sa-si faca lichidarea la locul de munca in 5 minute. A doua zi dimineata, in sala Serviciului Personal li s-a anuntat localitatea in care urmau sa plece. La noile destinatii erau tinuti in sediul Militiei cu tot bagajul pana cand erau cazati la camine de nefamilisti. In fiecare joi trebuia sa mearga la Militie sa semneze fisa care demonstra ca nu au parasit localitatea. Cu toate acestea, unii mai reuseau sa plece acasa pentru cateva ore sa-si vada familia, pentru ca militanul care ii avea in supraveghere era mai intelegator. Altii nu au fost atat de norocosi. Atunci cand plecau erau adusi inapoi in catuse. Familiile ramase in Brasov trebuiau sa faca fata amenintarilor Militiei, Securitatii si partidului, care incercau sa le convinga ca cei deportati nu se vor mai intoarce niciodata in Brasov. Unele familii au cedat si au plecat, altele, nu. Cei mai multi dintre exilati s-au impacat cu noua situatie, dar cativa nu s-au resemnat si au bombardat conducerea statului cu memorii. Altii aveau de gand sa emigreze sau comentau in public impotriva regimului, motiv pentru care erau catalogati in rapoartele Securitatii drept bolnavi psihic sau alcoolici.

ECOURI. Radio Europa Libera a primit informatia legata de revolta prin consulatul SUA din München. Presa occidentala s-a concentrat asupra evenimentelor de la Brasov, Corriere della Serra, Financial Times, Frankfurter Allgemeine Zeitung, Le Monde incepand o critica sustinuta impotriva regimului de la Bucuresti. Treptat au inceput sa apara si informatii de la strainii care erau in vizita in Brasov in perioada respectiva sau de la romanii care treceau granita. Cativa jurnalisti occidentali au venit la Poiana Brasov deghizati in turisti dornici de schi, pentru ca agentiile de presa nu aveau corespondenti la Bucuresti. Diaspora romaneasca a demarat o serie de demonstratii periodice in fata ambasadelor Romaniei. Cel mai interesant este faptul ca demonstratii anti-Ceausescu au avut loc la Budapesta, Moscova sau Sofia.

SEFII PEDEPSITI

Conducerea de la Bucuresti a partidului a mizat pe popularitatea de care se bucura in oras Ion Radu, fostul prim-secretar pe judet. A fost trimis in ziua revoltei la Brasov, pentru a incerca sa dezamorseze situatia. Acesta a convocat rapid o sedinta a Comitetului Municipal de Partid Brasov, apoi o sedinta cu activul de partid de la IABv. Au fost demisi secretarul de partid pe uzina si un instructor de la Comitetul Central aflat la Brasov, pentru ca nu au intervenit ferm ca manifestantii sa nu paraseasca incinta IABv. S-a aratat ca manifestantii au lovit interesele partidului, urmarind "sa strice oranduirea socialista". In urma revoltei au fost destituiti noua directori, incepand cu Manole Sechi, directorul general de centrala, doi contabili-sefi, patru sefi de birouri si de sectii. Au fost acuzati ca "in calitatea pe care o detineau nu s-au implicat in cunoasterea si aplanarea starii de spirit negative create ca urmare a aplicarii de penalizari nejustificate la retributie; nu au impiedicat elementele huliganice de a iesi in strada". Maiorul Damian a fost acuzat in seara aceleiasi zile de catre conducerea Inspectoratului General al Militiei, venita la Brasov, de nestoparea evenimentului, reprosandu-i-se ca nu a sesizat faptul ca demonstratia a fost pregatita din timp. A fost destituit si mutat diciplinar la Craiova la Militia Economica.

REVOLTA STUDENTILOR

La o saptamana de la revolta, trei studenti de la Facultatea de Silvicultura au facut greva in fata cantinei studentesti, cerand eliberarea muncitorilor arestati. Ei au redactat, conform dosarului intocmit de catre Securitate, o scrisoare cu un "continut necorespunzator" care a fost transmisa la BBC. O luna mai tarziu, salile Facultatii de Mecanica erau pline de lozinci anticomunsite. Securitatea a apreciat ca studentii "au expus public un afis in care isi exprimau aprobarea fata de actiunile huliganice din 15 noiembrie". Toti au fost exmatriculati si anchetati.

CURAJ "Aveam 19 ani. De la vot m-am dus la uzina. Cand am aflat, m-am solidarizat cu colegii. Am iesit din uzina si ne-am dus spre centru. In Consiliul Judetean am intrat mai mult de curiozitate. S-au spart usile cu geam cu tot, tocurile s-au smuls. M-am intalnit cu sora mea. Imi spunea ca trebuia sa mergem la uzina. Am plecat pentru ca ma usturau picioarele din cauza bocancilor cu talpa de lemn. Cand am plecat spre casa de la fabrica, am luat-o pe un drum ocolit, prin padure. Cumnatul imi zicea ca sigur ma vor aresta."

Danut Iacob participant la revolta

SPERANTA "Eram administrator la Liceul Sanitar. Mai fusesem arestat in '79, cand am aderat la primul Sindicat Liber al Oamenilor Muncii. Cand am auzit huiduielile am crezut ca era meci, fiind duminica. Atunci mi-a zis fata mea ca se striga "Jos Ceausescu!". Am plecat imediat si am ajuns din urma coloana in dreptul Spitalului Judetean. M-au deportat tocmai la Tulcea, dar nu i-am lasat nici de acolo in pace. Mi-am facut in asa fel cunoscuta pozitia anticomunista incat s-au interesat de mine si cei de la Amnesty International, care m-au trecut pe listele lor." Werner Sommerauer participant la revolta

TEROARE "Colegii incepeau sa dispara rand pe rand de la lucru. Nu stiam motivul. Un coleg mi-a spus ca ma cauta si pe mine Militia si Securitatea. Cand am auzit, n-am mai intrat in casa, am ocolit blocul de cateva ori. Dimineata m-au chemat la Militie sub pretextul ca in cartier se semnalasera mai multe violuri si eram unul dintre suspecti. Mi-au zis ca merg la o confruntare. Dupa aceea, n-am mai fost liber decat dupa proces. Am luat bataie in arest cum n-o sa mai iau in viata mea." Danut Iacob participant la revolta

CRITICI. Liberation. Sub titlul "Geniul Carpatilor" ii terorizeaza pe romani, apare pe 26 noiembrie 1987 un amplu articol care infiera regimul de la Bucuresti. Fotografiile sunt facute de un fotoreporter italian aflat la Brasov, care a reusit sa imortalizeze fara a fi depistat imagini din fata Comitetului Judetean de Partid.