Bukovski, un demolator al sistemului bolsevic

Vladimir Bukovski este unul dintre cei mai cunoscuti dizidenti sovietici, fiind adeseori pus pe acelasi loc cu Alexander Soljenitin, cu aprecierea de demolatori ai sistemului bolsevic. Bukovski s-a nascut la 30 decembrie 1942, la Belebei, in Republica Sovietica Baskiria, fiind fiul unui scriitor. Dupa cum povesteste, primul sentiment de opozitie fata de sistemul comunist l-a simtit imediat dupa moartea lui Stalin, in 1953 cand a simtit ca "din moment ce zeul e mort putem sa facem ce vrem".

Confruntarea lui Vladimir Bukovski cu sistemul de oprimare sovietic a inceput in 1963, cand a fost arestat pentru detinerea de literatura anti-sovietica, publicata in samizdat. Medicii sovietici l-au diagnosticat pe Bukovski cu paranoia si acesta a fost internat intr-un spital special pentru tratament obligatoriu. Dupa doia ni de zile Vladimir Bukovski a fost eliberat in februarie 1965, pentru a fi arestat doar zece luni mai tarziu, in decembrie. Motivul celei de-a doua arestari a fost constituit de organizarea unei demonstratii pentru drepturile omului in piata Puskin din Moscova. Aceasta manifestare a capatat un caracter anual, in ciuda eforturilor KGB-ului de a stopa astfel de adunari publice necontrolate de partidul unic. In urma celei de-a doua arestari Bukovski a fost diagnosticat de psihiatrii sovietici ca suferind de schizofrenie si a fost internat inca o data pentru tratament fortat.

Vladimir Bukovski a fost eliberat in iulie 1966 doar pentru a fi arestat din nou in ianuarie 1967, pentru a treia oara. Motivul celei de-a treia arestari a fost constituit din nou de organizarea manifestatiei pentru drepturile omului din Piata Puskin. De data aceasta tribunalele sovietice l-au condamnat pe Bukovski la 3 ani de munca fortata pentru "activitati antisovietice", conform articolului 190 din Codul Penal aflat in vigoare la acea data. Vladimir Bukovski a fost eliberat dupa efectuarea sentintei in ianuarie 1970 si a fost arestat inca o data pentru a patra oara in martie 1971. De data aceasta a fost acuzat de "propaganda anti-sovietica" si a fost conddamnat la 2 ani de inchisoare, 5 ani de munca fortata si 5 ani de exil intern.

Motivul real al acestei condamnari a fost constituit de campania declansata de Vladimir Bukovski pentru dezvaluirea regimului de dezumanizare din cadrul spitalelor psihiatrice in care erau internati dizidentii rusi. Dupa cum insusi Vladimir Bukovski povesteste, in anii '60, in URSS "a aparut o inflatie de bolnavi mintal", miza fiind atitudinea de dezghet post-stalinist a lui Hrusciov care nu a mai dorit sa practice executarea sau internarea in lagare a opozantilor politici. Rationamentul era urmatorul: URSS era cea mai dezvoltata democratie din lume si doar un nebun putea nega acest fapt, in concluzie disidentii erau inchisi in spitale psihiatrice. Printre "tratamentele" suferite de Bukovski s-au numarat injectarea cu sulfazina, care producea dureri infioratoare, astfel incat "pacientul" nu se putea misca; injectarea permanenta de somnifere pana cand "pacientul" era transformat intr-o leguma si "infasurarea" - "pacientul" era impachetat in cearsafuri ude, care cand se uscau il strangeau pe nefericitul internat. Bukovski povesteste ca multi pacienti care au fost "infasurati" au murit pentru ca nu au mai putut respira.

Dupa eliberarea din 1970 Bukovski a inceput sa stranga documente pentru a proba "tratamentele" aplicate disidentilor politici, documente pe care a reusit sa le trimita in vestul Europei 1971, la Asociatia Internationala a Medicilor Psihiatri, adevaratul motiv al arestarii sale. Vladimir Bukovski a fost eliberat din inchisorile sovietice in 1976, in cadrul unui schim cu comunistul chilian Louis Karvallan. Ajuns in Occident, Bukovski si-a continuat campania de dezvaluire a crimelor care se petreceau in spitalele psihiatrice din URSS. Campania aceasta s-a dovedit a fi un succes, in 1983 sovieticii retragandu-se din Asociatia Internationala a Medicilor Psihiatri, stiind ca altfel vor fi exclusi. In 1981 Vladimir Bukovskia a absolvit Universitatea din Cambridge, iar in 1986 a obtinut titlul de doctor in neurofiziologie.

Dupa caderea URSS, in 1992 in cadrul unui proces itentat de Partidul Comunist din Rusia impotriva lui Boris Eltin, Vladimir Bukovski a fost solicitat chiar de presedintele de la Moscova sa devina consultant impotriva comunistilor. Cu aceasta ocazie Vladimir Bukovski a putut avea acces la o multime de documente secrete ale Biroului Politic al Partidului Comunist din Uniunea Sovietica. Folosindu-se de un laptop si un scaner portabil, Vladimir Bukovski a reusit sa copieze documentele la care a avut acces, pe care le-a publicat ulterior pe Internet. Reactia autoritatilor de la Moscova a fost extrem de dura si nepractica: au interzis accesul la niste documente ale caror copii se gasesc pe internet. In prezent, desi nu crede ca un proces al comunismului ar mai fi posibil datorita pierderii momentului propice, Vladimir Bukovski incearca sa scoata la lumina ramasitele monstrului sovietic care au scapat neatinse in urma anului 1989.

George DAMIAN