Agentii KGB s-au pretins anticomunisti

Celebrul militant anti-comunist, Vladimir Bukovski, care, alaturi de Aleksandr Soljenitin, este cel mai cunoscut scriitor rus supravietuitor al Gulagului sovietic, revine in paginile ziarului ZIUA cu noi comentarii de exceptie, intr-un dialog cu istoricul roman Marius Oprea. In aceasta a doua parte a unui amplu interviu, Bukovski se confeseaza interlocutorului sau si cititorului roman despre esecurile luptei anti-comuniste in Rusia, unde, dupa o scurta degringolada, KGB-ul a revenit la putere. Nu lipsesc paralelele si intersectiile cu situatia din Romania si celelalte tari ale fostului Bloc Sovietic. "Am castigat o batalie, dar nu si razboiul. Si aceasta e un lucru general valabil, inclusiv in Romania", spune Bukovski. "Pana si agentii KGB pretindeau ca au facut ceva impotriva comunismului.", marturiseste militantul anti-comunist, oferind si solutia: "Cred ca acum, dupa ce am facut atatea greseli si am asteptat si am pierdut atatea sanse de aur, putem cu totii sa reinvestim in generatia urmatoare. Intrucat cu generatia de politicieni de acum nu mai putem face nimic. Sunt complet pierduti, absolut compromisi, cel putin asta e situatia in tarile in care am fost eu". Bukovski, care a fost anul trecut in Romania, la aniversarea revoltei din 1987 a muncitorilor brasoveni, considera ca atunci s-a marcat renasterea natiunii romane. In numerele viitoare vom continua publicarea dezvaluirilor incendiare ale acestui simbol mondial al luptei anti-comuniste. (Victor RONCEA)

Marius Oprea: Vladimir, ai fost in Brasov toamna trecuta, cand ai si facut o declaratie care l-a suparat atunci pe presedintele Iliescu, pe care acum ai detaliat-o. Dar sa nu mai vorbim doar de comunisti. Sa vorbim si de muncitorii care s-au revoltat in 1987, de pilda, de semnificatia acestei revolte in cadrul "monolitului" reprezentat de regimul comunist din Romania. Ce impresie v-a lasat Brasovul anul trecut, cand i-ati cunoscut pe muncitorii care s-au ridicat impotriva sistemului la 15 noiembrie '87?

Vladimir Bukovski: Evenimentul in sine e foarte important pentru Romania, intrucat evoca unul dintre putinele momente cand oamenii s-au impotrivit sistemului comunist printr-o manifestatie publica de strada. Aceasta e granita care trebuie trecuta de popor inainte de a-si dobandi libertatea si de a-si recastiga propria demnitate. Daca un astfel de moment nu ar fi existat in istoria tarii voastre, aceasta nu s-ar fi putut elibera decat mult mai tarziu. Toate tarile trec prin astfel de evenimente la un moment dat. Ungaria a trecut prin asa ceva in 1956, apoi Polonia in anii '80 cu Solidaritatea, am urmat noi, rusii, in 1991 cand tentativa de puci comunista a fost blocata de multimea iesita in strada. Asa cum a fost, chiar daca a fost rapid reprimata, revolta din Brasov a insemnat foarte mult pentru tara. Oamenii trebuie sa simta macar o data ca ei sunt calea, ca ei pot schimba ceva. Daca societatea nu ar fi inteles ca se poate astfel schimba ceva, nici nu ar fi incercat de la bun inceput sa o faca pe o asemenea cale si manifestatiile de strada din decembrie 1989 nu ar fi avut loc. Cred ca acesta e un lucru foarte important. Atunci cand se naste o natiune e ca un fel de climax - un proces complex, dificil. Ce e intradevar mult mai usor e sa distrugi o natiune. Comunistii au reusit pe deplin in asta. Pe vremea lor nu mai exista natiune, ci doar forte de productie, frica, inchisori si lupta de clasa. Natiunea renaste numai cand constientizeaza puterea pe care o are, trece acea granita dictata de represiune care genereaza frica, renaste cand isi invinge lasitatea cu care comunistii au distrus-o si e gata sa lupte cu orice risc. Odata cu infrangerea fricii si doborarea de la putere a comunistilor care au generat un sistem bazat pe represiune si umilinte, se poate vorbi de nasterea unei noi natiuni.

Natiunea romana a renascut in 1987, la Brasov

M.O.: Atunci sugerezi ca natiunea romana, distrusa de regimul comunist, a renascut la Brasov in 1987?

V.B.: Da. Romanii s-au redescoperit atunci. Atunci s-a cantat din nou, dupa decenii de tacere imnul vostru, Desteapta-te romane, nu? Ei, atunci inseamna ca s-a nascut din nou natiunea romana. Pentru ca, uite ce s-a intamplat in comunism. Initial a existat o rezistenta fata de momentul instalarii prin represiune a sistemului. Practic vorbind, au existat cativa indivizi curajosi care luptau in munti, dar ei nu au avut un impact semnificativ asupra natiunii. Natiunea se afla sub o represiune totala si arbitrara si pentru o buna perioada de timp avea sa ramana astfel. Sunt desigur persoane precum Doina Cornea sau Paul Goma, care au incercat sa faca ceva, dar si acestea sunt tot eforturi individuale, care nu angrenau intreaga natiune. Ai nevoie de intreaga natiune ca sa poti sa faci ceva, nu doar de persoane izolate. Iar scopul nostru, al dizidentilor, in acele momente in care regimul comunist parea ca e perpetuu era sa actionam asupra constiintelor, sa pregatim si cultivam principiile morale ale oamenilor. De ce am stat in puscarii in anii '50 si '60? Ca sa ajutam Rusia sa renasca, sa capete propria sa voce, propria sa forta. Spre asta tinteam. De asta am ales sa facem totul pe fata, sa vada toata lumea. Si totul s-a materializat in '90-'91, cand toata tara a facut ceea ce noi facusem dinainte. In 1990, cand au intrat minerii in greva in Rusia, au cerut schimbarea Constitutiei. Nu au cerut paine sau bani, alte avantaje materiale, au cerut schimbarea Constitutiei. A fost absolut remarcabil. Tin minte ca atunci cand am vazut asta, mi-am dat seama ca actiunile noastre avusesera un impact. In sfarsit, mesajul nostru fusese inteles. Ajunsese la oameni, intrase in mintile si inimile lor. A durat 25 de ani, dar am reusit - si cum spunea vaduva uneia dintre muncitorii vostri brasoveni care a murit dupa ce a fost anchetat de Securitate, sacrificiul a meritat. Natiunea se schimba. La fel s-a intamplat si in Romania, insa procesul a fost mult, mult mai dificil. La noi au fost si bune si rele - Hrusciov, destalinizarea si mai apoi restalinizarea, Gorbaciov cu "perestroika"... cum am spus, si bune si rele. In Romania a fost insa aceeasi situatie tot timpul: un dictator l-a succedat pe altul... atata tot. N-a fost niciodata "primavara". Din cauza asta, la voi a fost deosebit de greu. Cei care incercau totusi sa faca ceva erau de cele mai multe ori ucisi sau inlaturati intr-un fel sau altul. Dar, intr-un final, s-a vazut rezultatul tuturor eforturilor individuale ale disidentilor atunci cand muncitorii s-au razvratit. Acesta a fost momentul nasterii noii natiuni romane.

In afara de Cehia, comunistii au venit peste tot la putere

M.O.: Da, dar pretul platit ramane pana astazi foarte mare. In zilele noastre, foarte multi dintre acei muncitori care s-au razvratit in 1987 la Brasov sunt someri sau chiar daca lucreaza, o duc destul de rau. Nivelul lor de trai e foarte scazut. Pe de alta parte, fostii militieni si securisti care au condus atunci interogatoriile sunt acum in pozitii importante. De pilda, doi dintre acei militieni sunt astazi generali, in functii de conducere in Ministerul de Interne; un alt ofiter de securitate, care s-a ocupat de organizarea simulacrului de proces in care muncitorii au fost condamnati si deportati din oras este "jurist" si secretar al Primariei din Brasov, pus acolo de prefect, care la randul lui a fost unul din sefii organizatiei comuniste a studentilor inainte de 1989. Despre multi alti ofiteri de Securitate implicati atunci in interogatorii nu se stie mai nimic, accesul la documente este blocat. Un muncitor care l-a recunoscut ca fost anchetator pe fostul securist Ristea Priboi, astazi deputat si fost consilier al primului ministru, a fost dat in judecata de fostul securist - in aceeasi situatie ma aflu si eu, socotindu-se ca l-am instigat pe acel muncitor sa faca declaratia respectiva. Nimeni nu vrea sa vorbeasca despre represiunea din 1987, desi a trecut atat de putin timp de atunci. Ce inseamna asta?

V.B.: E o situatie tipica. Nu se intampla doar in Romania. Sa luam fostul sindicat Solidaritatea din Polonia de pilda, care a fost complet distrus. Fostii activisti ai Solidaritatii acum sunt someri. Si-au pierdut locurile de munca imediat dupa prabusirea sistemului comunist. La fel s-a intamplat si in Rusia si peste tot, poate mai putin in Republica Ceha, care a reusit sa-si schimbe elita. Toate celelalte tari nu si-au schimbat elita si comunistii au venit din nou la putere in toata Europa de Est. In Rusia KGB-ul a revenit la putere, asa ca aici nu a existat nici un fel de finalitate, o concluzie logica. Asta incerc sa explic in cartile mele, ca nu am castigat. Am avut un impact rasunator, am castigat o batalie, dar nu si razboiul. Si acesta e un lucru general valabil, inclusiv in Romania. Pe de o parte avem activistii Solidaritatii poloneze care au petrecut ani si ani "underground", in ilegalitate sau semilegalitate si care astazi nici nu vor sa se gandeasca ce s-a ales de viata lor in Polonia si pe de alta parte avem fostii membri ai Biroului Politic, care acum sunt in functii de conducere. Si desigur, Securitatea lor, KGB-ul lor care a ramas acelasi si nu s-a schimbat deloc. La fel s-a intamplat si in Rusia, Bielorusia, Ucraina, peste tot. Pana si in Ungaria sunt comunisti reveniti la putere. Chiar si in Lituania - in cele mai razvratite tari ale Blocului Sovietic situatia este aceeasi. Asta incerc sa explic aici, ca nu am terminat lupta pe care am inceput-o. Si nu am terminat-o nu pentru ca eram prosti sau insuficient de inteligenti, ci pentru ca niciuna din cele doua parti angrenate in Razboiul Rece nu dorea ca noi sa o terminam. Combatantii Razboiului Rece doreau sa mentina, sa salveze o parte din acel sistem, nu doreau in intregime schimbarea elitei.

"Sa reinvestim in generatia urmatoare"

M.O.: Sa zicem ca asa stau lucrurile, atunci cum putem sa abordam aceasta situatie acum?

V.B.: Cred ca acum, dupa ce am facut atatea greseli si am asteptat si am pierdut atatea sanse de aur, putem cu totii sa reinvestim in generatia urmatoare. Intrucat cu generatia de politicieni de acum nu mai putem face nimic. Sunt complet pierduti, absolut compromisi, cel putin asta e situatia in tarile in care am fost eu. Si nu intamplator aceste popoare nu-si pot gasi un lider, o noua elita care sa finalizeze ce s-a inceput deja. De pilda, Solidaritatea poloneza controla inainte intreaga tara - erau membri ai Solidaritatii 14 milioane de oameni, adica aproape toti muncitorii. Si totusi n-au reusit sa termine ce au inceput si au sfarsit prin a se dizolva in guvernul comunist. E absolut uluitor...

M.O.: Dar situatia era oarecum diferita in Romania in 1989. Multimea voia sa-l dea jos pe Ceausescu si pe ai sai, sa desfiinteze regimul. Totusi, erau peste 3,5 milioane de membri de partid in acel moment. Unii dintre ei isi ardeau legitimatiile de membri de partid intr-un gest de autodafÈ.

V.B.: In Uniunea Sovietica erau atunci 18 milioane de membri de partid, proportional mult mai putin decat in cazul Romaniei, dar numeric e o cifra imensa. Trebuie sa fii foarte chibzuit in ceea ce faci, pentru ca daca vrei sa antagonizezi 18 milioane de oameni, nu mai termini niciodata. E o adevarata armata. De aceea s-a procedat tactic. Imi amintesc ca in august 1991, cand am venit la Moscova, intr-unul din primele interviuri pe care le-am dat la televiziune, am spus ca sarcina noastra nu era sa-i pedepsim pe cei care erau vinovati, pentru ca toti eram vinovati. Sa nu impartim vina intre oameni, ci sa condamnam sistemul si sa ii lasam pe oameni sa isi reconsidere trecutul, sa inteleaga cat de mult era fiecare implicat in sistem. Sa incepem un fel de proces de cainta in societate, unde oamenii sa inteleaga ca fiecare a contribuit la functionarea sistemului. Daca mai mult sau mai putin, trebuie cantarit, dar in primul rand fiecare sa o faca cu sine insusi. Era un lucru foarte important la acel moment si am fost atent sa subliniez ca nu vom judeca pe nimeni, pentru ca nu avea nici un sens. Atunci, la televizor, adresandu-ma directorului KGB Vadim Bakatin... (fac o paranteza, Bakatin ura KGB-ul pe care il condusese, el insusi venind din afara fusese tratat ca un pion), i-am spus deci lui Bakatin ca in Rusia nu mai avem nevoie de alt Gulag. Traiesem, vreme de sapte decenii, tot intr-un Gulag. Nu vom pedepsi pe nimeni care a sprijinit sistemul. Nu are nici un sens. Dar avem totusi nevoie de un proces de reconsiderare. De aceea trebuie sa condamnam sistemul, pentru ca sistemul comunist a fost unul criminal. Participarea anumitor oameni la diferite niveluri ale sistemului nu e atat de importanta, daca si-o recunosc, si-o asuma si isi vad in continuarea vietii de o treaba cinstita.

"Nici proces, nici reconsiderare"

M.O.: Acum n-avem nici proces, nici reconsiderare... Cum calificati in acel moment sistemul din Rusia, din Romania, din Ungaria sau alte tari foste comuniste care nu vor sa discute despre trecut, sa scoata faptele la iveala?

V.B.: N-au spus ca nu vor sa discute trecutul... au spus ca nu vor sa dezvaluie totul.

M.O.: In Romania de pilda, oficialii spun sa uitam trecutul, sa ne gandim la viitor. A spus-o cu ceva timp in urma chiar premierul Nastase.

V.B.: Am zis deja ca la voi e mai rau. In Rusia nu a functionat acest principiu. Au fost voci care ne indemnau sa uitam trecutul, sa mergem inainte si asa mai departe, dar evenimentele i-au fortat sa se gandeasca la trecut. Nu se putea face nimic fara asta. Dosarele din arhiva Comitetului Central al PCUS apareau pe zi ce trece in presa, iar mai tarziu, in 1992, a avut loc un proces intre Eltin si Partidul Comunist, care dorea sa se reinscrie ca partid si sa isi reia posesiunile - si foarte multe documente au iesit la iveala atunci. Deci, prezentul ii forteaza pe nomenklaturistii rusi sa priveasca spre trecut. Mai devreme sau mai tarziu trebuie sa o faca, din cauza luptei politice. Desigur, au incercat sa indulceasca lucrurile, sa spuna ca situatia s-a schimbat si ei sunt alti oameni acum - tradeaza un perfect instinct de conservare, exersat din vremea in care se "balaceau" in sistem. Nu doreau sa se traga o linie clara intre cei care sprijinisera sistemul si cei care nu au facut-o. Voiau ca situatia sa ramana incerta si asa sa poata spune ca "toti am incercat sa ne opunem sistemului". Pana si agentii KGB pretindeau ca au facut ceva impotriva comunismului. Apoi s-a mai ivit un aspect care m-a infuriat - deodata, in 1991 a avut loc o dezbatere in media ruseasca, in cea care era evident manipulata. Discursul se centra pe "nevoia de specialisti": "N-ar trebui sa ne descotorosim de specialisti, pentru ca specialistii trebuie sa guverneze tara". Dar care specialisti? Noi nu aveam specialisti decat in construirea comunismului! O fraza ciudata care circula era "Trebuie sa pastram si sa protejam specialistii!" Dar care specialisti? Daca astia erau specialisti, erau niste specialisti foarte slabi, pentru ca tara era in pragul dezastrului. Era un caz clar de manipulare cu fraze impuse in dezbaterile media.

"Sa vina studentii sa conduca tara"

M.O.: Acelasi lucru s-a intamplat si in Romania, unde presa oficiala sau cea manipulata de regimul Iliescu era chiar plina de titluri, chiar de editoriale de genul "Nevoia de specialisti"...

V.B.: Da, era un tip de manipulare foarte subtila pe care nici macar noii lideri politici n-au perceput-o. Unii dintre ei erau chiar oameni onesti. L-am cunoscut mai indeaproape pe al doilea om dupa Eltin - Ghenadi Burbulis. Era secretar de stat, omul cel mai de incredere al lui Eltin. I-am zis sa scape de "specialistii" astia repede, altfel il vor sufoca ei pe el. La care m-a intrebat de unde sa faca rost de atitia inlocuitori pentru ei, cand nu gaseste destui oameni nici macar pentru noua politie. Asa ca i-am oferit o solutie, dar a ezitat. Eu i-as fi invitat pe studenti, le-as fi spus sa uite de universitatile lor, caci nu e timp pentru asta acum si sa vina sa conduca tara. "Dar vor face greseli", mi-a raspuns. Da, i-am raspuns, sigur ca vor face greseli, insa vor fi greseli, nu crime. Vor invata, nu va faceti griji. Insa va trebui sa fie foarte prudenti, pentru ca indivizii astia sunt foarte experimentati in "lupta" si vor continua sa tina cu dintii de putere si vor sabota tot ce s-ar intreprinde. Deci vor fi mai degraba sabotaje decat greseli. Solutia asta era un pic prea radicala chiar si pentru Burbulis. A spus ca nu e viabila, ca oamenii l-ar ridiculiza.

Reagan si "Razboiul Stelelor" i-au inspaimantat enorm pe sovietici

M.O.: Vladimir, de ce liderii sovietici de model nou, precum Gorbaciov, au simtit nevoia de reforme? Ce s-a intamplat, de ce s-a tulburat linistea unui sistem care parea imuabil? Practic, de ce a facut comunismul implozie?

V.B.: Cum s-a prabusit? Comunismul era falimentar. Ecuatia economica fundamentala a sistemului ajunsese prea costisitoare pentru ei. Sistemul comunist a existat pentru a realiza o revolutie mondiala - acesta era scopul Uniunii Sovietice. Si la un moment dat si-au dat seama ca baza lor economica e prea mica pentru aceasta ambitie globala - pur si simplu economia lor nu poate sustine acest proiect. Economia sovietica nu era destul de puternica, mai ales pentru ca exploatau resursele intr-o maniera neproductiva. Si faceau investitii costisitoare, fara a primi de pe urma lor beneficii. Au sustinut regimul lui Castro in Cuba, lucru care ii costa 10 miliarde de dolari pe an. Au ocupat Angola, care a costat si mai mult. Au ocupat Vietnamul si au cheltuit si acolo 3 miliarde de dolari. Si cu fiecare cucerire, cu fiecare extindere a granitelor revolutiei mondiale, fiecare pas devenea din ce in ce mai costisitor. Pe de o parte aveam ceea ce noi numeam "Imperiul Costisitor", care se largea din ce in ce mai mult. Iar pe de alta parte se adincea competitia cu Occidentul: sistemul nu putea exista decat daca era la fel de puternic, economic si tehnologic, ca Occidentul. Iar Occidentul a fost destul de inteligent sa se angajeze intr-o cursa a inarmarilor careia sovieticii nu au putut sa-i faca fata. Cursa inarmarilor era foarte costisitoare pentru sovietici, care oricum ramasesera in urma din punct de vedere tehnologic. Amintiti-va nu numai cati ofiteri de valoare a omorat Stalin, ci si cati oameni de stiinta. Si ca discipline de frontiera erau considerate drept reactionare. O miscare inteligenta in acest demers occidental a fost propunerea lui Reagan de a demara initiativa strategica - "Razboiul Stelelor". Asta i-a inspaimantat enorm pe sovietici, care stiau ca nu pot concura cu Occidentul, stiau ca era o diferenta de cateva generatii intre ei si americani in ceea ce priveste computerele, electronica. Nu puteau concura cu noua tehnologie si deci aveau sa piarda competitia. Dar, daca pierdeau competitia, pierdeau si dominatia, fapt care ar fi dus in cele din urma la destramarea imperiului. Asa ca trebuiau sa proiecteze o alta imagine a puterii, ca sa-si mentina "paritatea". Stiau ca nu vor reusi, pierdeau intr-un ritm foarte alert. Aceste aspecte, "imperialismul" lor costisitor si imposibilitatea de a tine pasul cu noile tehnologii i-au dus curand la faliment si i-a aruncat intr-o criza care avea sa se perpetueze. Si Putin ar putea crede ca e foarte puternic, dar de indata ce pretul la petrol va scadea, va pierde controlul asupra tarii. Exact asta s-a intamplat in 1995, cand pretul unui baril de petrol a scazut de la 30 la 13. La un moment dat, cum ne amintim, nu mai aveau bani sa platesca salariile, ca sa nu mai vorbesc de bani pentru Cuba, Angola, Vietnam... Practic, fosta URSS a ajuns in pragul falimentului, provocat de orgoliul si nesabuinta comunistilor.

Oligarhii sunt fostii tovarasi de incredere ai Partidului

M.O.: Vladimir, dupa colapsul regimului am asistat la un proces de regrupare, de regandire institutionala, la care au participat din plin, dupa cum sesizai, "specialistii" vechiului regim. S-a realizat astfel practic nu doar un transfer de putere politica, intr-o oarecare masura controlat, despre care ai vorbit la inceputul discutiilor noastre, ci si un transfer de putere economica. S-a trecut, practic, la ceea ce eu numesc "privatizarea comunismului", prin care ceea ce inainte apartinea, cum se zicea in documentele de partid "intregului popor" a trecut in mainile oligarhilor. La noi le zicem "baroni".

V.B.: Da, exista documente in acest sens, le am si pot spune ca documentele sunt foarte importante pentru a ilustra acest proces. in '88-'89, liderii de la Kremlin au inteles ca incercarile lor de a reforma economia sovietica in Rusia sunt inutile. Nu mai era nimic de reformat, totul se prabusea cu repeziciune. Asa ca s-au decis sa actioneze in baza principiilor marxiste, pentru a-si pastra puterea economica. Au hotarat sa crediteze proprietatea si mijloacele de productie si in acelasi timp sa ramana in posesia lor. Nu puteau sa gandeasca decat in termeni marxisti, pentru ca altfel nu stiau cum sa procedeze, nu fusesera invatati. Deci, dupa Marx, proprietatea implica trei aspecte: posesia, folosirea si administrarea. in vremea lui Brejnev, toate trei elementele erau controlate de elita comunista, deci Partidul Comunist poseda, folosea si administra proprietatea. Ideea minunata a lui Gorbaciov era sa diferentieze intre aceste trei aspecte ale proprietatii. Partidul ar fi trebuit sa ramana in posesia acestor proprietati, dar sa imparta folosirea lor cu societatea, iar de administrare urma sa se ocupe altcineva. Altcineva sa administreze proprietatea pentru partid - acesta era conceptul. In stricta conformitate cu principiile marxiste, au inceput sa organizeze cooperative, asociatii de familie s.a.m.d. Au incercat tot ce se putea, dar oamenii nu aveau incredere in aceste forme de organizare. Cum puteai sa-i convingi sa produca o cantitate mare de produse, daca in trecut taranii erau persecutati, in cazul in care produceau multe bunuri fiind trimisi in Siberia, in Gulag? Deci solutia nu era viabila. Au inteles ca nu functioneaza asa ca au inventat o forma de organizare foarte interesanta. In conformitate cu ordinele CC semnate de Igor Ligaciov - vice-secretar general al Partidului Comunist, care raspundea direct in fata lui Gorbaciov - partidul trebuia sa aleaga dintre cei mai inteligenti si mai tineri activisti din Comsomol si din KGB si sa-i trimita la cursuri avansate de economie, finante, management de afaceri internationale, cursuri foarte scurte si foarte intense. Dupa aceea, acestor tineri li s-au dat in folosinta si administrare diferite parti ale economiei, ale afacerilor, ale finantelor. De fapt, acestia erau proprietari doar in aparenta asupra afacerilor pe care le controlau, pentru ca erau subordonati CC al PCUS, in fata caruia raspundeau direct. Asa erau organizati si exact asa s-a intamplat. Erau cateva sute de astfel de tineri... nu stiu exact cati au fost pregatiti. Asa s-a facut ca deodata au aparut ca din senin in Rusia bancile private. Nu mai avuseseram banci private din 1917 si acum, deodata, in 1989, erau banci private la tot pasul. Si fiecare dintre aceste banci era condusa de cate unul dintre acesti tovarasi de incredere ai CC, care semnasera un document prin care acceptau sa administreze aceste banci in numele si in interesul Partidului Comunist. Numai asa au primit fondurile initiale si unda verde sa creeze banci si institutii financiare, numai asa au reusit chiar sa intre in posesia unor proprietati, precum hoteluri sau ziare. Si asa s-a nascut asa numitul capitalism olgarhic in Rusia. De fapt, acesti "olgarhi" nu sunt oligarhi, sunt fosti tovarasi de incredere ai CC ai PCUS, insarcinati, cum bine ai spus, cu privatizarea comunismului.

KGB-ul - "detasamentul armat al partidului"

M.O.: Cum s-a intamplat de au scapat lucrurile de sub control? Este vreo legatura cu puciul din august 1991, care a dus la dizolvarea Partidului Comunist?

V.B.: Fireste. Dupa ce acest proces a fost pus la punct si a inceput sa functioneze, s-a intamplat un lucru foarte interesant, pentru ca in 1991 partidul a disparut si majoritatea acestor "oligarhi" au hotarat ca, de vreme ce partidul a disparut, ei sunt noii proprietari ai afacerilor in fruntea carora se aflau. Lucru care lor li se parea perfect logic. Asa ca au inceput sa prospere. Nu mai trebuiau sa ceara socoteala nimanui, Partidul Comunist, a caror creatie erau disparuse si s-au crezut indreptatiti sa se considere proprietari ai afacerilor in fruntea carora se aflau. Unii au avut succes, altii mai putin, insa de fapt toti s-au bucurat de privilegii. Prezenta lor a facut ca in Rusia sa nu se poata vorbi intr-adevar de economie de piata; nu exista o concurenta normala. De pilda, cand s-a hotarat privatizarea industriei petroliere, s-au organizat diverse licitatii. Dar, in fapt, nu avea loc nici o licitatie, era pur si simplu o intelegere intre birocratii guvernamentali si acesti oligarhi, care aranjau licitatiile, au platit comisioane serioase si au devenit proprietari ai unor intregi exploatari petrolifere. Deci nu era o concurenta loiala, se faceau tot felul de aranjamente in spatele scenei. Treptat, oligarhii au devenit din ce in ce mai bogati si acum controleaza tot petrolul din Rusia. Iar Rusia e al doilea producator de petrol din lume. E vorba de foarte multi bani. Acelasi lucru s-a intamplat si cu aluminiul. Afacerile cu aluminiu sunt foarte fructuoase in Rusia, care e primul producator de aluminiu din lume. Vorbim de miliarde de dolari. Si apoi din nou s-a intamplat ceva: zece ani mai tarziu vine Putin, agent KGB, care crede ca e succesorul legitim al Partidului Comunist si propune o serie de solutii. A propus scoaterea acestor proprietati de sub controlul fostilor oligarhi - Hodorkovski, Abramovici, Patanin. A mers la ei, aratandu-le propriile semnaturi si spunandu-le "Tu nu esti un om de afaceri, tu esti un tovaras de incredere al CC al PCUS". "Da, dar, CC nu mai exista", i se raspunde. "Nu, deocamdata"... KGB-ul, cum spuneam, se considera acum succesorul legitim al Partidului Comunist. Ce este KGB-ul? Dupa definitia lui Lenin, KGB-ul este "detasamentul armat al partidului".