Schimbul trei a dat tonul, schimbul unu a pornit Revolta

• brasoveanul Ioan Serb s-a numarat printre initiatorii Revoltei

• timp de doua saptamani a fost torturat la Bucuresti, in celulele Securitatii

Era seara de 14 noiembrie 1987. Schimbul trei de la uzina Steagu Rosu, abia ajuns la fabrica, afla cu stupoare ca salariile au fost diminuate cu peste 30 la suta. Cu doar cateva zile inainte, ziarul „Drum nou” anuntase cat de prospera este intreprinderea brasoveana si cat de mult contribuie la cladirea socialismului, sub aripa protectoare a tovarasului Nicolae Ceausescu si a Partidului Comunist Roman. Dupa ce muncitorii si-au primit salariile reduse, in sectia 440 Matrite au inceput primele proteste. „Simteam ca cineva incerca sa ne puna rabdarea la incercare. Eram atunci in sectie aproape o suta de oameni, toti familisti, nici vorba de huligani, asa cum s-au exprimat unii. Nimeni din sectie nu a mai vrut sa lucreze. Pe la unu noaptea a venit seful de sectie si ne-a vazut ca nu muncim, iar atunci i-am explicat motivul pentru care eram nemultumiti. A incercat sa ne convinga sa ne apucam de treaba, dar nu a reusit”, povesteste Ioan Serb (foto) , unul dintre muncitorii brasoveni anchetati in urma evenimentelor.

Judeteana de Partid era pregatita pentru un chiolhan

In dimineata zilei de 15 noiembrie, cand au venit la fabrica si muncitorii de la schimbul unu, acestia au fost anuntati la randul lor de faptul ca li s-au diminuat salariile si au fost convinsi sa continue protestul inceput de colegii lor. „Cativa colegi s-au dus si prin alte sectii si au mobilizat oamenii de acolo. Pe la 7.30 am iesit in fata sectiei, dupa ce un membru al conducerii uzinei a inceput sa ne ameninte. I-am chemat si pe cei care se aflau in alte sectii. Dupa ce s-a strans o multime de cateva mii de oameni s-au deschis portile uzinei si am pornit in mars spre centrul orasului. Liviu Budac, un fagarasean din satul lui Badea Cartan, a dat tonul la «Desteapta-te romane». Oamenii aruncau cu flori de la balcoane si multi brasoveni s-au alaturat coloanei de muncitori”, continua Ioan Serb. El regreta faptul ca nu a reusit sa mearga cu colegii lui in mars pana in fata Judetenei de Partid, deoarece abia isi scosese ghipsul de la un picior fracturat. A aflat insa de la prietenii sai cu lux de amanunte ceea ce s-a intamplat in acea memorabila zi. Oamenilor nu le venea sa creada cand auzeau strigandu-se lozinci anticomuniste si anticeausiste. A fost un soc pentru toata lumea, dar in acelasi timp si o bucurie fara margini, generata de gustul libertatii pe care brasovenii au inceput sa-l simta in acele momente. Isi doreau sa scape de teroarea comunista, de cenzura si de minciuna in care erau obligati sa traiasca. Asa se face ca in fata actualei cladiri a Prefecturii au ajuns aproape 20.000 de oameni. Era chiar ziua in care romanii erau chemati la vot sa-si realeaga „iubitul” conducator. Judeteana de Partid era pregatita pentru acea zi festiva. Mese incarcate cu mancaruri carora romanii le uitasera gustul, bauturi fine... Toate au zburat prin geamurile institutiei dupa ce razvratitii au patruns in incinta acesteia. Tablourile cu portretul dictatorului si steagurile rosii au fost incendiate. „Cat de saraci erau oamenii, ei nu au luat nimic din ce au gasit acolo. Le-au aruncat pe geam pentru a arata poporului cum se lafaiau cei din conducerea partidului”, mai spune Ioan Serb.

Cafea si tigari dupa tortura

A doua zi de la consumarea evenimentelor, lumea era foarte speriata. Trupele de Securitate intervenisera in forta pentru a potoli multimea dezlantuita, arestand si cateva persoane. Insa ancheta era abia la inceput. „Simteam ca o sa se intample ceva. Nu se putea ca totul sa fie lasat asa... M-am dus cu teama a doua zi la munca. Prin sectii incepusera sa vina fel de fel de indivizi necunoscuti, baieti frumosi, cu ochi albastri. Ne-au convocat, in grupuri mici, la discutii cu conducerea de partid a judetului. Am fost amenintati ca vor cere condamnarea noastra la moarte, ne-au numit huligani, betivi. Cei mai slabi de inger dintre noi au inceput sa planga. Voiau sa afle cine a initiat Revolta, cine a instigat oamenii sa iasa in strada. Fuseseram turnati de un copil care lucra la noi in sectie, pe nume Alistar, un tanar cu probleme psihice, pe care nu il banuiam ca ar face asa ceva. In fine, am ajuns in acea zi acasa si le-am spus celor din familie ca situatia e cam albastra. Pe la ora cinci am primit un telefon. Persoana respectiva m-a intrebat daca sunt seful scarii de bloc. I-am spus ca am fost mai de mult, dar nu mai am aceasta functie. S-a recomandat ca fiind de la Militie si m-a rugat sa merg pana acolo cu cartea de imobil daca se poate, pentru ca au nevoie de niste informatii. Am mers, iar cand am ajuns aproape de sediul Militiei am vazut ca existau niste cordoane de militieni. Le-am spus pentru ce am fost chemat si mi-au dat drumul fara nici o problema. Am ajuns in biroul unui capitan, unde primul lucru pe care l-am auzit a fost o injuratura. Dupa ce mi-a spus de toti sfintii m-au urcat intr-o duba, unde erau niste militieni cu armele indreptate spre noi. Nu stiam unde ne vor duce. Militienii, ca sa ne sperie, ne-au spus ca mergem intr-o padure, unde vom fi executati. Nu s-a intamplat insa asa ceva. Am fost dusi la Bucuresti, la Securitate, unde urma sa fim interogati si torturati. M-au tinut singur intr-o celula timp de cinci zile. A fost cumplit. Atunci mi-am dat seama cat de urata este singuratatea. Dupa cele cinci zile mi-au adus in celula un tanar, si el cercetat, dar pe care il instruisera sa ma traga de limba pentru a scoate toate informatiile de la mine”, continua Ioan Serb. Militienii l-au batut crunt pe Ioan Serb; chiar daca ar fi vrut sa-i demaste pe participantii la Revolta nu ar fi reusit sa-i indice decat pe colegii de sectie, pentru ca celorlalti nu le stia numele. „Interesant este ca dupa ce unii te torturau, altii, la interogatoriu, iti ofereau cafea si tigari. De fumat eu nu fumam, iar cafea am refuzat sa beau, spunandu-le ca eu sunt obisnuit cu nechezolul, nu cu o asa cafea buna pe care o beau ei”, ne mai spune brasoveanul.

I-a salvat „Europa Libera”

Dupa doua saptamani de tortura, Ioan Serb a fost eliberat si trimis acasa. Familia sa isi pierduse orice speranta de a-l revedea. Bucuria a fost imensa in momentul in care sotia si copiii sai l-au vazut teafar in pragul usii. Bineinteles ca si-a pierdut locul de munca de la IABv, fiind transferat la Intreprinderea Hidromecanica, iar alocatia pentru copii i-a fost sistata. „Cred ca un merit extrem de mare in ceea ce priveste eliberarea noastra l-a avut postul de radio Europa Libera, deoarece s-a dezbatut foarte mult acest subiect, ajuns la urechile forurilor internationale. Din acest motiv cred ca s-a dispus eliberarea noastra, bineinteles, cu masurile disciplinare de rigoare”, completeaza Ioan Serb. Brasoveanul nu regreta nici o clipa faptul ca s-a aflat printre cei care au initiat Revolta din 15 noiembrie 1987, iar bucuria lui cea mai mare a fost in decembrie 1989, cand regimul ceausist a fost inlaturat.

Incuiati in sectii in timpul vizitei lui Ceausescu

Dupa sapte luni de la condamnarea muncitorilor de la Intreprinderea de Autocamioane Brasov, tovarasul Nicolae Ceausescu a anuntat o vizita de lucru la uzina. Masurile de securitate au fost extreme, avand in vedere forta de care au dat dovada muncitorii brasoveni la Revolta din noiembrie '87. Conducerea judeteana a PCR impreuna cu militienii au gandit o strategie pe care putini si-o puteau imagina. In ziua vizitei tovarasului, toti muncitorii de la IABv au fost inchisi in sectii. „Intamplator”, tunurile cu apa erau indreptate spre portile sectiilor in care era incuiat proletariatul. Un ochi mai ager putea sa observe si tevile pustilor cu luneta ale baietilor mascati asezati in pozitii de tragere pe cladirile fabricii. Cea mai nastrusnica idee a fost chemarea muncitorilor din celelalte uzine brasovene pentru a-l intampina pe „fiul poporului”, insa alegerea lor trebuia facuta cu mare grija, astfel incat nici unul dintre cei care urmau sa fie prezenti sa nu fi participat la revolta din urma cu sapte luni. Dintr-o eroare inexplicabila, intre cei chemati sa-l primeasca pe Ceausescu a fost si Ioan Serb, unul dintre initiatorii Revoltei, care acum lucra la intreprinderea Hidromecanica. Bineinteles ca responsabilii cu organizarea evenimentului au fost aspru pedepsiti in momentul in care eroarea a fost descoperita.

Pagina realizata de Mircea VALEAN
Foto: Andi SIMION