Editorial Florian DIN

Memorabila zi

Se implinesc 16 ani de la Revolta muncitorilor brasoveni din uzina Steagu Rosu. Nu trebuie sa uitam curajul de care au dat dovada stegarii, care au protestat in strada impotriva comunismului, precum si a unei dictaturi ce ne-a redus la tacere, condamnandu-ne sistematic la frig si infometare. Desi prima revolta - cronologic vorbind - contra regimului odios al lui Ceausescu a avut loc in Valea Jiului, in 1977, miscarea de la Brasov a insemnat practic inceputul sfarsitului unei dictaturi de trista amintire, dictatura asigurata in cea mai mare parte de fortele opresive ale Securitatii si Militiei. Poate ca multi au uitat de cozile interminabile la alimente sau chiar la hartie igienica, ca si de rafturile ticsite cu vesnica tocana de legume, unul din putinele produse aflate la „discretia” unei populatii si asa subnutrite. Cei mai in varsta nu trebuie sa uite, iar cei tineri trebuie sa stie ca toti cei care au decis in '87 sa iasa in strada au avut de suferit, intr-un fel sau altul, dar curajul si sacrificiul lor nu au fost in zadar. Astazi stim ca nu se poate vorbi despre organizare si organizatori, iar adevaratele motive ale Revoltei au fost initial de natura sociala: populatia era bolnava, nu avea medicamente, hrana, caldura, curent electric, era lipsita de libertate si de alte drepturi fundamentale. Cei aflati in primele randuri ale coloanelor de manifestanti au fost arestati, „judecati”, condamnati si deportati, unii dintre ei decedand dupa numai cativa ani de la evenimente, din cauza torturii psihice si fizice la care au fost supusi. Din pacate, pentru multi calvarul a continuat si dupa Revolutia din decembrie 1989, pentru ca societatea i-a perceput ca pe niste razvratiti, ba chiar ca pe niste infractori, refuzandu-le orice sprijin. Demni si modesti, eroii pe care mai toata lumea i-a uitat nu au primit locuinte, nu au avut locuri de munca si nu au beneficiat de nici un fel de facilitati, in pofida faptului ca drepturile castigate ulterior de intreaga societate romaneasca li se datoreaza in buna masura. E dureros ca le-am ramas datori; e dureros de trist ca se intampla asa.