Erou inmormintat pe datorie

Unul din eroii de la 15 Noiembrie 1987 a murit in saracie

”S-a trezit pe la 4 dimineata. Ii era foarte rau. Mi-a cerut sa-l dau cu otet pe la nas, pentru ca nu mai poate respira. A luat perna si a pus-o sub burta. O strins-o in brate cu putere. A stat gramada, asa o vreme. Nu putea sa respire, pentru ca il durea puternic cosul pieptului. I-am pus impreuna cu fiica mea doua perne sub cap, ca sa-i usuram respiratia. I-am spus sa-si indrepte corpul, crezind ca-i va fi mai bine. N-a putut. Un sfert de ora s-a chinuit pina a murit. Dupa ce a vomat citeva picaturi de singe si saliva si-a dat sufletul. S-a imbolnavit acolo, la Bucuresti, unde a fost anchetat dupa 15 Noiembrie 1987”, povesteste cu durere sotia indoliata a lui Costica Sbirn, unul dintre membrii Asociatiei 15 Noiembrie 1987, rapus la sfirsitul saptaminii, de o crunta boala de plamini. Cetatean de Onoare al Brasovului cu diploma pentru curaj Costica Sbirn a fost numit Cetatean de Onoare al Brasovului in 15 noiembrie 2002. Nu mai locuieste de multi ani in acest oras. Din cauza bolii a fost nevoit sa se mute la tara, in Sinesti, judetul Iasi . Luciana Sbirn spune ca sotul i-a cerut sa-l insoteasca la Brasov , in 15 noiembrie 2002, unde a retrait din plin fiecare moment de la comemorarea organizata la ITC. Si-a dorit din tot sufletul sa fie alaturi de colegii sai brasoveni, cu care a iesit in strada in urma cu 15 ani. Reprezentantii Guvernului, prin intermediul Prefecturii Brasov, i-au inminat tot atunci si o diploma ”pentru curajul dovedit in 1987”. Costica Sbirn nici macar nu banuia atunci ca va fi pentru ultima oara in Brasov , orasul in care s-a razvratit impotriva comunistilor. ”N-avem un ban in casa” Simbata dimineata, in 18 ianuarie, s-a stins din viata sub ochii fiicei si a sotiei. Avea numai 45 de ani. Cele doua femei abia au reusit sa-l ingroape crestineste. S-au imprumutat de bani de la rude si prieteni. ”N-avem un ban in casa. Ne-a ajutat si fratele meu si sora lui. Insa tot am ramas cu datorii de citeva milioane de lei. 15 ani s-a chinuit cu boala asta de plamini. Asa mi l-au lasat acasa, dupa anchetele de la Bucuresti”, spune Luciana Elena Sbirn. ”Cred ca a fost iradiat” ”N-avea nimic de ascuns. Ne-a povestit cum l-au batut si l-au torturat. Imi povestea ca in celule erau un fel de plase de aerisire, ceea ce ma face sa cred ca a fost iradiat. Cind a venit de la Bucuresti respira greu. Avea miinile vinete pina deasupra coatelor de la loviturile primite. Picioarele ii erau umflate. Plecase de acasa cu pantofii noi. S-a intors cu incaltarile plesnite din cauza picioarelor umflate de la loviturile pe care le-a primit cu bastoanele in talpa”, isi aduce aminte sotia lui Costica. I-a scos din minti pe anchetatori Sbirn a fost arestat la 5 zile dupa evenimentele din 15 Noiembrie 1987. In cursul anchetelor n-a vrut sa recunoasca multe din cele ce i se imputau. Intr-o declaratie a sa, redata in volumul ”Dosar Brasov 15 Noiembrie 1987”, semnat de scriitorul Mihai Arsene, povesteste ca la Militia Brasov a primit 47 de lovituri cu bastonul de cauciuc la talpi. A lesinat. Dupa ce si-a revenit din lesin, a continuat sa taca. Asta i-a scos din minti pe anchetatori care l-au rupt in bataie. ”Generalul Mihalea m-a batut cu o bucata de lemn” Transferat impreuna cu colegii lui din Intreprinderea de Autocamioane in arestul Inspectoratului General de Militie, Costica Sbirn era supus unor anchete interminabile. ”Eram anchetat 18-20 de ore zilnic. Cea mai puternica bataie am luat-o in fata generalului Mihalea, de la trei persoane pe care nu as putea sa le descriu. Si inainte de a ma pune fata in fata cu Geneti Aurica, si dupa, generalul Mihalea personal m-a batut cu o bucata de lemn rotund, ca un picior de scaun, pe care-l avea pe birou. Apoi, a chemat un colonel caruia i-a ordonat: «Ia-l si du-l in Cristosu' ma-sii, ca-l omor degeaba. Tot nu vrea sa recunoasca nimic din ce-a facut!». Colonelul avea o statura potrivita, mustata bogata, par saten spre roscat, inaltime 1.65-1.70 m, cu un defect la picior. M-a sfatuit sa declar ce-a spus Geneti. Ca altfel ma duce inapoi la sefu' si ma sparge in batai, pina tot am sa spun ce vor ei” , incheie declaratia Costica Sbirn. Condamnat la doi ani si sase luni in exil Costica Sbirn a fost condamnat de autoritatile din regimul comunist la o pedeapsa de doi ani si sase luni la locul de munca. A fost exilat la Suceava. ”A lucrat acolo in constructii. In Brasov , noi stateam pe atunci intr-o garsoniera in Noua. Eram chemata la Maria Cebuc aproape zilnic. Imi cerea sa divortez de sotul meu, pentru ca, daca nu, voi fi data afara din garsoniera. «Ramii in casa doar daca-ti parasesti sotul», imi spunea. Eram hartuita de comunisti. Imi era greu pentru ca aveam copiii foarte mici, baiatul avea cinci ani, iar fetitele, una-patru, cealalta-un an. Am cedat si am renuntat la garsoniera. Am plecat in exil, dupa sotul meu. In Suceava, am stat pina in august 1988, intr-o camera dintr-un camin de nefamilisti. N-aveam voie sa venim in Brasov . Apoi, ni s-a dat un apartament cu 3 camere in Suceava. Ne-am chinuit mult, pentru ca pina in 1990 i-a oprit din salariu, banii pentru stricaciunile provocate la revolta din 1987”, povesteste sotia indoliata. Bolnav de plamini In 1990, la cererea asociatiei, familia Sbirn a revenit in Brasov . Exilul se terminase. ”Sotul meu era chinuit de boala de plamini. Am crezut ca o sa-i fie mai bine. Ne-am reluat locurile de munca. Am primit un apartament in Brasov , in Centrul Civic. Pina in august '93, sotul meu a lucrat in turnatorie la Steagu'. N-a mai rezistat. Avea nevoie de aer curat. Era tot mai bolnav”. Au vindut apartamentul si s-au mutat la tara , la Sinesti, de unde este Luciana. Timp de un an, pina cind au reusit sa-si ridice o casa, toata familia a stat la socri. Dupa ce si-au construit un grajd, banii s-au terminat. Tot securistii o duc mai bine ”Pentru ca sotul meu era mai mult bolnav, n-a mai putut sa mai lucreze. N-am gasit loc de munca. Aici in Moldova gasesti greu. Sotul meu primea un ajutor de la asociatie de 900.000 de lei. Ne-a ajutat si fiul nostru cel mare, dar acum pleaca in armata. Fata cea mare s-a maritat. Fata cea mica, dupa ce a terminat clasa a VIII-a a ramas acasa. N-am mai avut bani s-o trimit la scoala”, se plinge Luciana. Ramasa vaduva timpuriu se simte infrinta. Crede ca toata lupta sotului ei a fost in zadar. Cei care l-au schinjuit rinjesc acum din fotolii de parlamentari sau se imbogatesc profitind de privilegii. Sotul ei a murit fara ca macar copiii lui s-o duca mai bine. Plina de datorii, Luciana isi doreste sa primeasca de undeva macar o pensie de urmas.

Camelia CSIKI