Inca un muncitor brasovean confirma prezenta lui Ristea Priboi in aparatul represiv din Rahova

In interviul pe care mi l-a acordat Werner Sommerauer la Brasov, in aceste zile, a tinut sa precizeze ca: n-a fost bolnav niciodata, n-a avut nici o zi de spitalizare sau de concediu medical. Douazeci de ani a donat sange.

Interesul pe care Ristea Priboi l-ar fi putut avea, in ancheta, fata de el era legat si de faptul ca Werner Sommerauer era de profesie radioamator, un ascultator pasionat al posturilor de radio Europa Libera, BBC, Vocea Americii (i s-a confiscat de la domiciliu un portbagaj plin de benzi inregistrate) si, de asemenea, coresponda cu rudele sale din Germania.

El a reconfirmat si in ultimul interviu violenta fizica manifestata in anchete de Ristea Priboi in arestul din Rahova. Nu a gasit, de asemenea, nici o schimbare fizionomica majora la deputatul Ristea Priboi de natura a-l face de nerecunoscut. Exclude in totalitate orice confuzie sau eroare posibila.

Gheorghe Duduc, nascut la 26 octombrie 1932, in Brasov, lacatus mecanic la Intreprinderea de Tractoare, s-a alaturat coloanei de manifestanti in apropierea Comitetului Judetean de Partid.

Gh. Duduc, impreuna cu Aurica Geneti, Florin Mutihac si Werner Sommerauer au primit condamnarea cea mai mare - 3 ani de inchisoare, pedeapsa ce s-a transformat, ca la intreg lotul de 61 de muncitori, in reeducare prin "deportarea in alte unitati socialiste" din tara.

In timpul anchetelor de la Politia Municipala din Brasov si din arestul Securitatii din Calea Rahovei, muncitorii au recunoscut, atunci si ulterior, dupa anul 1990, din ziare si de la televiziune, intre cei ce i-au batut si torturat persoane importante din fosta conducere de stat, de interne, de la Securitate si din Ministerul Apararii Nationale - intre ei Emil Bobu, Constantin Dascalescu, Emil Macri, Iulian Vlad, Tudor Postelnicu, Ovidiu Bucur, Alexandru Ionas, Ion Radu, fostul prim-secretar al PCR Brasov, si multi altii, procurori, maiori, locotenenti, capitani, deveniti ulterior cadre cu functii de comanda in Romania.

De curand, Werner Sommerauer a declarat ca l-a identificat in persoana deputatului Ristea Priboi pe unul dintre cei mai duri batausi. Ca urmare a prezentei lui Ristea Priboi in jurnalele de stiri, alt participant la revolta, muncitorul Gheorghe Duduc, a confirmat intr-un interviu acordat joi, 14 noiembrie, ora 16, la Brasov prezenta fostului ofiter de Securitate (dupa propriile sale declaratii) in aparatul represiv convocat in acele zile in camerele de ancheta ale Rahovei 37-39.

De altfel, asa cum reiese din declaratiile unor fosti demnitari (interviul luat de Adrian Popescu lui Petre Preoteasa si publicat in Gazeta de Transilvania - 1990), in 15 noiembrie 1987 Ceausescu a trimis echipe speciale - varfurile Securitatii si ale Militiei - pentru a-i ancheta la sange pe cei vinovati de organizarea revoltei. Vom regasi multe din numele de tortionari implicati in evenimentele de la Brasov peste numai doi ani, la Timisoara, trimisi sa reprime manifestatiile incepute in 17 decembrie 1989. De mentionat ca in cazul lui Gh. Duduc si al altor muncitori s-a incercat, in fazele de ancheta din Rahova, sa fie transformati din revoltati impotriva regimului comunist in huligani, din participanti constienti la un act politic in delincventi de drept comun.

Asa cum a declarat Werner Sommerauer, in calitate de anchetator, Ristea Priboi i-ar fi spus: "Fir-ai al dracului, tu vrei statut de politic?"

Interviul cu Gheorghe Duduc a pornit de la trecutul unei zile la prezentul ei.

- Cum traiti azi, domnule Gheorghe Duduc?

- Am fost obligat sa-mi vand apartamentul aici si sa-mi cumpar ceva la tara. Din 1.800.000 lei, cat am pensie, nu se putea trai in apartamentul de trei camere. Nu-mi ajungeau in nici un caz. Si aveam si doi copii de crescut. Am fost obligat sa cumpar o casa la tara. Multumesc lui Dumnezeu, ma simt foarte bine. Tangenta cu Brasovul am doar lunar. Vin sa-mi platesc cotizatia la pensionari si in rest...

- Ati citit presa. Ati vazut povestea lui Ristea Priboi si a lui Werner Sommerauer...

- Apropo de domnul Priboi. Eu as zice "tovarasul". Ii zic "domnul" pentru ca asa se obisnuieste acum. Si la securisti tot "domni" trebuie sa le spunem. Acest Priboi nu m-a anchetat. O singura data, la Bucuresti, a asistat la o ancheta a mea. O singura data, el personal. Cu un capitan medic care a venit sa-mi faca o injectie cu gaz metan si inca trei civili de la Securitate.

- De unde stiti ca era Ristea Priboi?

- L-am vazut si aseara de trei ori. Si mi-am adus aminte, exact cum va vad pe dumneavoastra acum. Doar o singura data l-am vazut la Bucuresti.

- N-a facut, efectiv, ancheta?

- N-a facut ancheta. A stat de-a supravegheat ancheta.

- Ce injectie spuneati? Despre acest gen de injectii nu am auzit.

- Nu te omoara. Nu te paralizeaza. Dar iti paralizeaza creierul. Ajungi de nu stii ce vorbesti. Eu personal am fost putin mai dur, cu toate bataile pe care le-am suportat. Ca am fost rastignit la Bucuresti, la IGP, intr-o camera. N-am vrut sa spun ca ei. N-am vrut. Si am spus numai ceea ce am vrut eu si pentru treaba asta a dat telefon sa vina medicul, acel capitan care a venit cu seringa si o fiola de gaz metan. Eu am pus mana pe o fiola si am citit "ser de gaz metan". N-am abdicat.

- Erati la sediul din Rahova. La parter, la etaj?

- Sincer sa va spun, nu mai stiu...

- Si v-au dus la ancheta. Spuneti ce s-a intamplat.

- Ma doare sufletul sa-ncep povestirile astea. Mi le povestesc singur si noaptea. Cand n-am somn, mi-aduc aminte de toate.

Ma lua dimineata la sapte, opt, in unele zile. Ma tinea la ancheta pana la douasprezece, unu, doua. Ma trimitea sa mananc. Dar la ancheta nu va spun ce se intampla, ca luam bataie cu piciorul de la scaun. Nu cu bastonul de cauciuc. Acelea au fost mai multe. Eu n-am putut umbla cinci zile. Ma duceau politaii, militienii de brate. Ma luau dupa-amiaza la ora patru sau cinci si ma aduceau dimineata la doua, la trei, a doua zi, de la ancheta.

- Si de ce nu spuneati ce doreau ei sa spuneti?

- Cum sa spun? Ca ei m-au obligat sa scriu ca nu eu am dat tabloul jos si ca n-am dat foc la tablouri si n-am aruncat, de sus, pancartele care erau pe fostul comitet judetean de partid.

- Dumneavoastra doreati sa ramaneti in istorie ca cel care a dat jos tabloul lui Ceausescu?

- Eu le spuneam adevarul. Pentru ce trebuia sa mint? Si la Brasov, la anchete, am fost batut sa spun ca nu eu am dat jos tabloul lui Ceausescu. Am omis sa va spun. (...) Eu cunosteam numarul de telefon de la Europa Libera. Si din biroul sefului de partid, unde am patruns (n.a.: biroul primului secretar Petre Preoteasa) am format un numar de telefon. Mi-a raspuns Europa libera. Mi-am spus numele. Eu am spus ce se intampla la Brasov. A zis: Va multumesc. Si a inchis telefonul. Mi-a confirmat verbal la telefon: Suntem Europa Libera. "Sunt din Brasov, Duduc. Va sun de la fostul comitet judetean." Si am spus de revolta ce era la Brasov.

- Va rog sa povestiti inca o data ce s-a intamplat la acea ancheta, cu serul de gaz metan...

- Era dupa-amiaza, pe la patru sau cinci (...). M-au luat din pivnita unde eram si m-au dus la ancheta. Erau un politai si inca trei civili. Eram la etajul unu. Exact. Ca jos se auzeau cainii. Si a zis: "Da declaratie cum vreau eu. Scrie ca n-ai dat tabloul jos". Nu pot sa scriu, am spus. Eu am facut si mentin treaba aceasta. Eu i-am dat jos portretul lui Ceausescu. M-a luat la bataie. Unul dintre civili a dat telefon: "Tov. capitan, veniti cu ce-am vorbit". A venit cu trusa. A asezat-o in fata mea. Mi-a zis sa ma scol in picioare. M-am dus pana la birou. Am pus mana pe fiola. M-am uitat. Si mi s-a dat cu bastonul peste mana. Nu s-a spart fiola. Priboi era acolo, in picioare, nu zicea nimic. L-am vazut aseara, din nou, la televizor. M-au batut pana dimineata, la patru. Si m-au dus pe brate, jos.

- Nu v-au facut injectia aceea?

- Nu. Ca din discutia pe care am avut-o cu acesti criminali, ca nu-i pot numi altfel, s-a primit un alt telefon si acest capitan medic si-a strans trusa si a plecat.

- Ce era fiola, mai spuneti...

- Gaz metan. Lichid.

- Stiti de la colegii dvs. sa li se fi facut si altora acest tip de injectii?

- Nu.

- Va intrebam, deoarece verificam prin confruntare. Memoria poate s-a mai diminuat. Dar un moment ca acesta nu poate fi uitat.

- Nu. Asa e. Dupa doua zile m-a scos din celula. M-a bagat intr-o camera patrata, cu belciug in pereti si cu lanturi de animale. Si un belciug in mijlocul incaperii. M-a legat cu lanturile de picioare de acel belciug, mi-a legat o greutate cam de 20 kg de picioare. Nu puteam misca si pur si simplu m-a rastignit cu mainile intinse, legate cu lanturi, de pereti. Am stat o ora si jumatate asa. Cazusem, la un moment dat. Dupa o ora si ceva, a venit, mi-au desfacut lanturile de la maini, eu am cazut jos. Au strigat un paznic si mi-au aruncat niste apa pe fata. M-am dezmeticit. M-au luat si m-au dus sus la ancheta, mai departe...

Lucia Hossu-Longin

Ristea Priboi le facea semne anchetatorilor

Deputatul PSD Ristea Priboi a sustinut sus si tare ca nu-si mai aminteste unde era in timpul anchetarii muncitorilor de la Brasov. Parca era in strainatate, intr-o misiune... Muncitorul Gheorghe Duduc spune insa altceva: Priboi a fost in camera de ancheta aproximativ 45 de minute, timp in care cel care a participat la revolta era torturat. Priboi parea un fel de coordonator. "N-a spus nici un cuvant, dar Priboi facea niste semne catre cei care erau acolo, inclusiv catre cel care ma batea pe mine", a afirmat Duduc, intr-un interviu prezentat de istoricul Stejarel Olaru.

Potrivit lui Duduc, Priboi facea semne "cu ochii, ridica din umeri, dadea din cap". Muncitorul sustine ca semnele au avut efect. "Ce se intampla dupa ce facea acele semne?", a fost intrebarea, iar raspunsul pune intr-o lumina noua activitatea lui Priboi: "Dadeau mai tare si ma loveau cat se putea de tare. Nu-mi dadeau in fata, numai la stomac si in spate, cu pumnii in ficat".

Gheorghe Duduc contrazice afirmatiile lui Priboi care a sustinut ca el era greu de recunoscut pentru ca si-a schimbat fizionomia fata de acum 15 ani. "Nu mi-a fost atat de greu pentru ca la prima vedere a lui mi s-a parut o figura cunoscuta. Dupa patru-cinci minute, la televizor a mai fost aratat inca de vreo doua ori si atunci am constatat ca acest om, Priboi, a fost cu mine la ancheta".

Potrivit marturiei lui Gheorghe Duduc, "erau trei persoane si un cetatean cu par alb pe care acum doua zile l-am vazut la televizor de patru ori. I-am spus fiului meu: «Acesta a fost la ancheta la mine!» (...). Intrand in acea camera de ancheta mai era si un doctor, caruia ii spuneau medic, si care a adus o trusa medicala din care a scos fiole (...). In acea camera erau doua birouri si doua scaune, Priboi statea intre cele doua mese". Cu alte cuvinte, Priboi, cel care pretinde ca ar fi fost in strainatate, era de fata si trasa indicatii cu consecinte grave pentru victima.

Romulus Georgescu

Mana lunga a securistilor lucreaza eficace si compromite orice idee generoasa, orice proiect european

Manifestatia, ratata, din 14 decembrie 1989 de la Iasi a fost opera exclusiva a unor oameni de mare curaj

Se stie ca pe 14 decembrie 1989, la ora 16, in Piata Unirii din Iasi urma sa fie organizata o adunare cu caracter anticomunist, anticeausist. Grupul organizatorilor a fost destul de restrans, in majoritate format din intelectuali (ingineri, economisti, juristi, literati). Inca de la sfarsitul lunii octombrie 1989, ing. Emilian Stoica, ec. V. Ilascu, maistrul Petru Fodor, de la Intreprinderea "Textila", si ing. Mihai Sfidineac, de la Directia Apelor Prut, au inceput sa confectioneze si sa difuzeze fluturasi si manifeste (imprimate cu litere din radiera ori scrise cu mana stanga cu carioca), cu un continut foarte succint, care indemna lumea sa fie prezenta pe 14 decembrie, la ora 16, in Piata Unirii. Textul manifestelor se adresa, pe un ton echilibrat, "tuturor romanilor de buna-credinta". S-au dat si multe telefoane cu urmatoarea parola: "Veniti in Piata Unirii, pe 14 decembrie, ca se dau portocale". Fratele lui Emilian Stoica, inginerul Vasile Stoica, lucra la un centru de proiectari si facea parte din alt grup de actiune. Legatura intre cei vreo 15 oameni care au fost implicati in aceasta actiune se facea dupa metodele conspirativitatii ("relatia fagurelui de miere") - cum ne spune unul dintre ei, scriitorul Nicolae Panaite. Se mai stia ca revolta de la Uzinele Nicolina, din ianuarie 1987, il avea ca pion principal pe un muncitor luminat, Titi Iacob, care a fost anchetat de Securitate in mai multe randuri. S-a luat legatura si cu el. Omul care a coagulat grupurile a fost, dupa cum recunosc toti, economistul Stefan Prutianu, acum conf. univ. la Facultatea de Stiinte Economice a Universitatii Al. I. Cuza. Un alt personaj cu "greutate" in grup a fost inginerul proiectant Cassian Maria Spiridon, atunci la Centrul de Cercetari si Proiectari de pe langa CUG, cunoscut si ca poet. Se cuvine apoi sa-i numim si pe ceilalti: ing. Vasile Vicol, Aurel Stefanachi, Ionel Sacaleanu, Val. Odobescu, Vasile Ilascu, ing. Petru Dusa, juristii Gh. Crauciuc, Alex. Dascalu, ing. Paduraru, George Moraru (acesta decedat intre timp), Irascanu. Dar in ziua cu pricina - au vazut multi ieseni scena - tot perimetrul Pietei Unirii era intesat cu trupe de militieni, securisti in civil, militari in termen, graniceri, garzi muncitoresti cu arme si caini, iar toate intrarile si iesirile din piata erau blocate cu taburi, tunuri cu apa, dube mari cu gratii la ferestre care se folosesc la transportul detinutilor. Departamentul Securitatii Statului intrase in actiune. Peste noapte, la Iasi se organiza o "dinamoviada", mutata, se pare, de la Oradea, iar in hotelurile "Unirea" si "Traian", ce domina piata, nu se mai gasea nici o camera libera. In mansarda de la "Traian" erau plantati lunetisi, iar doi securisti filmau aproape la vedere, fara rusine, "maturand" intreaga piata. Aceste trupe inarmate si securistii in civil indemnau lumea pe un ton de ordin: "Circulati, circulati". Practic, nu se mai putea aduna nici o mana de oameni. Manifestarea a fost ratata. La Iasi venise, pentru inabusirea adunarii de revolta, gen. Olteanu, secretar al CC, care a stat aici pana ce s-au declansat miscarile de la Timisoara. Au inceput arestarile. Primii au fost: Stefan Prutianu, Cassian Maria Spiridon, Aurel Stefanachi, Ionel Sacaleanu, Vasile Vicol si Valentin Odobescu. Mandatele semnate de Procuratura Militara, prin ordinul procurorului general Popovici, mentionau clar: "pentru instigare la revolta publica si crima de uneltire impotriva autoritatii statului". Au urmat interogatoriile nesfarsite, amenintarile cu impuscarea, tortura fizica si psihica. Trebuia sa fie arestati, dar Securitatea nu avea lista completa, si disidentii Alex. Tacu si Dan Petrescu, despre care se vorbeste in adresa Ministerului de Interne - Departamentul Securitatii Statului catre Inspectoratul Judetean Iasi, prin care se urmarea sa se puna in raspunderea lor "adunarea populara din 14 decembrie" desi n-au avut nici o legatura cu aceasta actiune. Ei erau arestati la domiciliu si, cum spune Cassian M. Spiridon, era o naivitate, o imprudenta crasa sa se ia legatura cu ei cand erau supravegheati 24 de ore din 24. Adevarul curat este ca Securitatea a fost luata prin surprindere cand a constatat ca exista un grup organizator al manifestatiei din 14 decembrie, format din alte persoane, destul de multe, de care ea avea habar doar prin lectura acelor manifeste si fluturasi. "Asa ca ideea otravita, tipic securistica, precum ca Securitatea ar fi organizat sau, ma rog, tolerat acea manifestatie este o mare magarie, care ne jigneste cumplit. Atunci de ce ne-au arestat si ne amenintau cu moartea sa spunem toata reteaua, de ce ne-au batut si eram catalogati, cu ura, dusmani ai oranduirii socialiste? De ce am fost eliberati dupa fuga lui Ceausescu, cand si securistii au sters-o din sediu ca sobolanii?" - zic revolutionarii ieseni. Toti acesti oameni, care fac parte din Asociatia "14 decembrie 1989", n-au solicitat niciodata carnete de revolutionar, nu s-au batut in piept ca au facut ce au facut, n-au intrat in politica, n-au profitat in nici un fel de actul lor de curaj, care putea sa-i coste ani grei de puscarie sau chiar viata. Fiecare si-a urmat destinul normal.

Revelator este urmatorul fapt, pe care ni-l relateaza Cassian Maria Spiridon: in anul 1996, dupa o petitie la SRI, primeste un raspuns in care se confirma ca "la data de 21.12.1989 fostele organe de Securitate Iasi au dispus retinerea dvs. in vederea cercetarii pentru faptul ca, impreuna cu alte persoane, ati intentionat sa organizati si sa declansati in ziua de 14.12.1989 in Piata Unirii din Iasi o demonstratie cu caracter antitotalitar, anticomunist si anticeausist"; iar in anul 2001, presedintele CNSAS, Gh. Onisoru, ii trimite o adresa cu urmatorul continut: "In urma reverificari-lor efectuate pana in prezent in arhivele SRI, SIE si SAM, nu s-a identificat nici un dosar intocmit de fosta Securitate pe numele dvs.". Nu-i asa ca securistii lucreaza vartos pe toate planurile si mana lor lunga a ajuns si la CNSAS, si-n comisii parlamenta-re, si-n SIE, si-n...?

Vasile Iancu

"CNSAS nu deconspira Securitatea ci, in mod evident, o conspira!" - Interviu cu fostul disident Dan Petrescu

- V-ati vazut dosarul de la Securitate?

- Nu am ce sa vad, se pare. Cel putin asa sustin domnul Onisoru si institutia pe care o conduce, CNSAS. Inchipuiti-va ca nu am dosar la Securitate... Este ridicol. Le-a trebuit un an sa-mi raspunda... Cred ca ar trebui sa fac mai degraba cerere la "Romania libera" sa-mi dea dosarul, pentru ca dumneavoastra ati reusit sa publicati documente dintr-un posibil dosar pe care Securitatea mi l-a intocmit. Toate eforturile mele de a obtine dosarul de la CNSAS au fost zadarnice si sunt putine sanse ca situatia sa se schimbe. Totusi, am cateva obiectii referitoare la aceste documente. Nu inteleg de ce apare acolo numele lui Ceausescu. Ei, securistii, nu pomeneau niciodata numele acesta. Foloseau tot felul de sintagme pentru a-l evita. Era un subiect tabu. De ce apare acum?

- Spuneti ca nu ati vazut nici un alt document in afara celor publicate; de ce va mira mentionarea lui Ceausescu? Evitau sa-l pomeneasca de fata cu dumneavoastra, dar in documentele interne ale Securitatii apareau precizari exacte la cine si la ce anume se referea protestul unui opozant.

- Chiar daca as accepta aceasta ipoteza, ma ingrijoreaza modul in care functioneaza CNSAS. De ce nu imi pot vedea eu, direct, propriul dosar? De ce trebuie sa astept sa apara in presa sau in diferite "Carti albe ale Securitatii"? Cartea lui Pelin, bunaoara, mi se pare o istorie literar-artistica a Securitatii. Daca accept ce scrie Pelin acolo, atunci inca din 1996 puteam sa incriminez SRI ca mi-a distrus dosarul. Daca in 2002, dupa 6 ani, Onisoru vine si imi spune ca nu am dosar nu inseamna ca nici nu am avut vreodata un dosar, ci ca a fost distrus sau ascuns. Lucrul asta se pedepseste de lege. Documentele care au aparut dupa aceasta data sunt proba formala ca s-a intamplat ceva cu acest dosar. CNSAS este deferibil Justitiei. In mod normal, Parchetul Militar ar trebui sa se sesizeze. Incerc sa fac toate demersurile necesare sa vedem ce se intampla. O sa dau CNSAS in judecata, fara nici un dubiu! Stiu ca exista piedici si in zona SRI, dar mie trebuie sa imi raspunda la solicitare CNSAS. Voi consulta un avocat si am sa studiez posibilitatea de a "agata" si SRI. CNSAS are zeci de procese si deja au pierdut vreo doua. Vor mai pierde si altele.

- Onisoru e concetateanul dumneavoastra si este istoric. N-a avut nici macar o curiozitate stiintifica sa stie ce s-a intamplat in cazul diversiunilor puse la cale de Securitate in Iasi, diversiuni ale caror tinte erati dumneavostra si Alexandru Tacu? Si domnul Tacu este in aceeasi situatie, n-a vazut nici macar o fila din dosarul de urmarire!

- Nu conteaza deloc de unde vine domnul Onisoru si cu ce se ocupa. "Istoricul iesean Onisoru" a facut addenda la "Cartea neagra a comunismului"; imi vine sa rad. CNSAS nu deconspira Securitatea, ci, in mod evident, o conspira! Asta este si concluzia unui raport facut de Gabriel Andreescu la un an de la infiintarea CNSAS si publicat in "Revista Romana de Drepturile Omului". Am incercat sa privesc mai departe de scuzele banale ale celor din CNSAS in privinta slugarniciei fata de SRI. CNSAS plateste pentru sediul in care functioneaza acum 60.000 de dolari. Daca cei de la CNSAS stateau acasa vreo doua-trei luni, acum isi faceau un sediu asa cum trebuie si evitau acest joc de ping-pong perpetuu in care este angrenat cu SRI. SRI intentiona, se pare, sa le dea nu stiu cati kilometri de documente, pe care acestia nu au avut unde sa le depoziteze. De aici incepe un dialog de surzi. CNSAS este complet aservit si cumparat.

- Exista vreo sansa pentru CNSAS sa ajunga la standardele pe care le presupune deconspirarea Securitatii ca politie politica, dupa modelul celorlalte tari est-europene?

- Nu vad un viitor prea senin pentru CNSAS. S-a plecat prost din start. Greseala majora a fost numirea membrilor colegiului pe criterii politice, potrivit algoritmului, potrivit "logaritmului". CNSAS trebuia pus sub presedintia efectiva sau de onoare a lui Ticu Dumitrescu, pentru ca el a fost omul care a declansat acest proiect, chiar daca legea deconspirarii a luat o forma bizara. In mod formal, el este parintele acestei institutii si era logic sa o conduca. Cat priveste membrii Colegiului, ar fi trebuit numiti oameni care "au avut de-a face" cu Securitatea mai direct: Radu Filipescu, om care a facut puscarie, Gabriel Andreescu (si el a facut puscarie), Doina Cornea, Liviu Antonesei, poate chiar si eu, la urma urmei... Ne trebuia un consiliu inatacabil, care sa nu faca jocul nimanui.

Ion-Traian Stefan