Dupa 15 ani de la revolta anticomunista din noiembrie 87, Stegarii nu s-au ales cu nimic

Spre sfarsitul anului 1987, in Romania lui Ceausescu viata a devenit imposibila. Economia centralizata, dirijata autoritar de partidul comunist, da mari semne de oboseala. Fisurile sistemului nu mai pot fi ascunse. Oamenii nu mai pot indura salariile de mizerie, foamea, frigul si intunericul. In toate marile orase ale tarii, domneste o stare de surda nemultumire. Frica e generala. Oamenii vorbesc pe la colturi. Situatia de la Brasov a devenit exploziva. Improvizatiile disperate ale conducerii nu mai au nici o eficienta. Muncitorii vor sa fie platiti pe munca lor, ei vor salarii intregi. Viata lor a ajuns la limita. Jaf ca-n codru „La inceputul anului 1987 au inceput sa se semnaleze situatii tot mai dificile in primul rand legate de aprovizionarea tehnico materiala, de frecventele intreruperi de energie si de slaba presiune a gazului metan. La asta se adauga si situatia dezastruoasa a comenzilor pentru export. In urma alegerilor PCR a fost «ales de catre primul secretar al judetului Ion Radu nu de catre cei din IABv», secretar al comitetului de partid, Ioan Biraescu, acesta lucrase la sectia de propaganda a comitetului judetean de partid. In repetate randuri in operativele zilnice si sedintele lunare sefii de sectie si ateliere, presedintii de sindicat si secretarii de partid semnalau dificultatile pe care le aveau oamenii, pe buna dreptate nemultumiti ca erau jefuiti ca-n codru. Primarul Dumitru Calancea, sicanat cu repetarea unor astfel de probleme a replicat «ce vreti ba, sa vin sa va fac eu ordine acolo?». Au inceput sa curga sesizarile, reclamatiile, scrisorile. In zadar. Majoritatea au ramas fara raspuns”, isi aminteste Dan Brudascu. „Desteapta-te romane” a dat tonul revoltei Aceasta zi aduce cu ea mascarada alegerilor comuniste. Oamenii merg la vot din inertie fara posibilitatea optiunii, pentru a indeplini o simpla formalitate. Unii nici nu voteaza, dar sunt si ei oricum inclusi in procentul de 99% a celor care si-au dat adeziunea. Brasovul nu face exceptie de la aceasta regula a „jocului de-a votarea”. In oras situatia pare calma, nu si la IABv, unde muncitorii schimbului doi, nemultumiti de diminuarea drastica a salariilor, au incetat lucrul inca din timpul noptii. Incepe revolta. Muncitorii se strang in grupuri, ies in fata sectiilor, ii huiduie pe conducatorii uzinei, protesteaza in fata Palatului Administrativ. Responsabilii comunisti ai orasului si ai judetului, directorii si secretarii de partid nu reusesc sa intre in dialog cu cei revoltati. In cele din urma, portile uzinei sunt deschise si o coloana masiva de muncitori porneste spre centrul orasului. Oamenii si-au invins frica. Din coloane se aude cantecul „Desteapta-te romane!” si sunt scandate sloganuri incredibile: „Jos Ceausescu, Jos comunismul!”. Sediile puterii comuniste locale sunt devastate, iar reprezentantii puterii sunt cuprinsi de panica. „In jurul orei 11.00 s-a produs momentul psihologic al manifestarii, care pornise pasnic dar care, in ultimele momente, capatase unele accente agresive, o violenta provocata de indiferenta si aroganta conducatorilor. Atunci s-a luat hotararea de a se merge in oras la sediul partidului, pentru a se cere acolo drepturile pe care aici in uzina nu le obtinusem. Din cele cateva mii de persoane care au marsaluit timp de aproape doua ore prin uzina au mai ramas cel mult 300 de persoane care, uitand de frica si consecinte, au pornit pe traseul strada Poienelor, Calea Bucuresti, B-dul Lenin, oprindu-se la sediul Comitetului Judetean de partid. Inca nu parcursesem nici jumatate din Calea Bucuresti cand coloana oamenilor de la Steagul Rosu, imbracati in salopete, era protejata de o uriasa masa de nemultumiti, cineva din multime a dat tonul la Desteapta-te romane. Acesta a fost semnalul descatusarii oamenilor care uitasera tot ce strigasera mai inainte si aproape incredibil au inceput sa strige cu forta doua lozinci: «Jos Ceausescu, Jos comunismul». Cu cat ne apropiam de centru, coloana brasovenilor se marea iar circulatia in ambele sensuri se facea din ce in ce mai greu. Nicaieri pe tot traseul nu am vazut tipenie de militian. Cand coloana a ajuns la sediul judetenei de partid, usile acesteia erau blocate. S-a incercat un fel de dialog cu primarul Calancea. Raspunsul acestuia a sunat sec: «Astazi sunteti voi tari dar maine vedem noi». Doar cu arcada sparta, acesta a scapat de furia multimii, strecurandu-se pe usa salvatoare care in scurt timp a fost deschisa. Multimea dezlantuita s-a revarsat in incinta somptuoasei cladiri si in scurta vreme prin geamurile acesteia a inceput sa ploua cu roti de cascaval, bucati de salam de Sibiu, telefoane si cateva televizoare. Punctul culminant al furiei maselor dezlantuite s-a consumat atunci cand un cetatean imbracat cu o haina de piele, facand dovada unui curaj nebun, a incercat impreuna cu un tanar sa desprinda tabloul dictatorului de pe fatada cladirii. In strigatele multimii, tabloul a aterizat in fata scarilor judetenei. Impreuna cu Steagul Rosu al PCR, a ars in cateva clipe”, povesteste G.F., participant la evenimente. Spicuiri din Dosarul 15 Noiembrie Sommerauer Werner, fiul lui Iosif si Gerda, nascut la 14 februarie 1936 la Brasov, domiciliat pe strada Iuliu Maniu: „Am fost arestat in data de 15 noiembrie de la domiciliu si transportat la Militia Brasov, am fost anchetat de doua persoane civile din cadrul Militiei, fara amenintari si injurii. La data de 17 noiembrie am fost imbarcat in autoduba cu lanturi la picioare si transportat la IGM Bucuresti, am fost anchetat de sase persoane in mai multe birouri, insa am fost batut numai de doua, in biroul capitanului care isi spunea Calan sau Galan, acesta mi-a pus in fata albumul cu fotografii si am fost confruntat cu Gheorghe Duduc, Ricu Marian si Hosszu Aurel, am fost batut in mod bestial de capitanul sus numit la palme si la talpi cu o bila din cauciuc precum si cu fragmente de mobilier deteriorat. In aceeasi masura, am fost batut si de o persoana pe care am cunoscut-o in urma revolutiei din decembrie 1989, din caseta Noaptea generalilor, in persoana generalului Iulian Vlad. In raportarile dintre persoanele care se ocupau de cercetari era vorba mereu de raport in fata tovarasului general care cerea urgentarea cercetarilor, fara sa fie nominalizat expres, putand fi si Tudor Postelnicu, insa din caseta mentionata mai sus am recunoscut pe Iulian Vlad care m-a batut pana la lesin. Ceilalti anchetatori, dintre care unul era schiop, altul mai tanar se ocupa cu fi-losofie in intrebari, m-au injurat si amenintat. La una dintre anchete, am fost dus intr-un birou in care se aflau Nuta si Mihalea (acesta m-a vizitat si in Tulcea unde am fost deportat), mai erau de fata Emil Bobu, Constantin Dascalescu, Tudor Postelnicu precum si alte prezente in biroul din Calea Rahovei nr. 37-39. In urma inscenarii procesului, eu am fost deportat la ICNUT Tulcea, pus sub supravegherea si urmarirea tovarasului maior de securitate Neacu Ioan care m-a tinut sub teroare psihica cu ajutorul informatorilor. Militia judetului Tulcea m-a controlat permanent prin col. Poteica, col. Colnar, capitan Ioan Bozoghevici. Venit la Brasov intr-un mic concediu, obtinut cu sprijinul capitanului Bozoghevici, am fost „primit” de catre maiorul Chitu, care m-a controlat din doua in doua zile si m-a amenintat cu retrimiterea la Tulcea. Acesta este unul din aspectele ce le declar”.