Amintiri despre torturi, la lumina luminarii

Danut Iacob, vicepresedintele Asociatiei 15 Noiembrie 1987, spune ca se simte umilit dupa 15 ani de cind a iesit in strada pentru o viata mai buna l El deapana amintiri intr-o incapere care nu are lumina si caldura

”Cel mai ingrozitor moment trait la Brasov a fost cind m-au pus stau intr-un picior, pazit de un ciine lup. Daca lasam piciorul jos, ciinele ma facea bucati. Am stat asa pina mi-a amortit piciorul. Ciinele miriia si dadea semne ca sare pe mine. Mi-am spus sa incerc o smecherie. L-am scuipat in fata pe animal si in timp ce el se stergea pe fata, eu imi schimbam picioarele. A durat foarte mult”. ”Intr-o ancheta, pe securist l-a sunat sotia. L-a intrebat unde este. El a inceput sa ma loveasca si-mi spunea sa strig ca sa auda sotia lui ca e la serviciu. Nu pot sa uit risul femeii care iesea din receptor”. Danut Iacob, detinutul 416. In sediul Asociatiei 15 Noiembrie 1987, Danut Iacob vorbeste despre torturile din anchetele din zilele lui noiembrie '87. Avea 19 ani pe atunci. Iesise in strada cu colegii lui si a strigat cu ei: ”Vrem caldura, mincare, gaz si lumina! Jos comunismul! Jos Ceausescu!”. Iacob isi deapana amintirile acum, in anul 2002, la lumina luminarilor. Pentru ca sediul Asociatiei 15 Noiembrie 1987 nu are nici lumina, nici gaz si nici caldura. Fiu de sef In 1987, Danut Iacob era angajat la sectia 440 Matrite-stante. Tatal lui era membru de partid si sef de sectie. I se ceruse sa aiba grija ca muncitorii sa nu iasa in strada daca nu-si primesc salariile. Cu toate acestea, Danut s-a aflat in fruntea revoltei. ”Eram casatorit de doua saptamini. Aveam nevoie de bani si de o locuinta. Toti aveam necazuri si simteam solidaritatea. Toti prietenii mei au iesit atunci”, spune Iacob. ”Ca in Pistruiatul” ”Eu si colegul meu Cornel Vulpe, Dumnezeu sa-l ierte, am dat jos steagurile tricolore si le-am dat oamenilor. La cele cu PCR le-am dat foc. Am iesit din uzina vreo 400. Pe Calea Bucuresti s-a intimplat ceva nemaipomenit. Strigam «Haideti cu noi, nu va fie frica!» Si ni s-au alaturat citeva mii de oameni. Altii ne incurajau din balcoane. Aveam imaginea din filmul Pistruiatul, cind armata eliberatoare a intrat in oras. In fata Spitalului Judetean am inceput sa cintam «Desteapta-te romane». Repetam prima strofa pentru ca nu stiam toate versurile. Atunci cineva a strigat cutremurator: «Jos comunismul! Jos dictatorul! Jos Ceausescu!»”, isi aminteste, ca ieri, Iacob. ”Aici Europa Libera, am ocupat Brasovul!” Au intrat in cladirea Judetenei de partid si au distrus insemnele PCR. Impreuna cu Marius Nicolaescu a aruncat de la etaj tabloul imens a lui Ceausescu. ”Am intrat cu colegul meu Duduc Gheorghe intr-o sala in care am dat de telefonul rosu. A ridicat receptorul si-a strigat: «Aici Europa Libera, am ocupat Brasovul. L-am dat jos pe Ceausescu!»” Bataie dupa bataie Iacob a fost arestat a doua zi. ”Locuiam in Sacele, aproape de Militie. M-au urcat intr-o masina si m-au dus la sectie. In curte, m-au plesnit cu un baston dupa cap. Am fost dus apoi la Militia din Brasov. Din toate birourile se auzeau urlete de durere. Am vazut un om cazut pe jos si un altul pe care-l loveau cu picioarele. Soldatul m-a luat si pe mine cu pumnii si cu bastonul de cauciuc. M-am ghemuit, dar m-a ridicat de par. M-a dus la etaj, intr-o sala unde erau 20-30 de persoane, multi colegi de-ai mei. Eram scosi cite unul la interogatoriu. Cei plecati nu se mai intorceau. Dimineata m-au dus si pe mine intr-un birou. Mi-au aratat niste poze. N-am recunoscut pe nimeni. Anchetatorul m-a luat la pumni si la picioare. Urla ca sint ticalos, ca partidul m-a crescut si ca nu-s demn sa fiu cetatean. M-a dus in alt birou unde era colegul meu Gyerko. Era desfigurat si plin de singe. «Ãsta-i, ma?», a intrebat anchetatorul. Gyerko a strigat: «Spune tot, Danut, ca astia ne omoara!»”. A tinut tabloul lui Ceausescu cu nasul ”Am fost batut pina am cazut. Era un tip solid, l-am revazut la Vilcea, unde am fost deportat. A iesit din birou si-a intrat altul care m-a luat la bataie. S-a intors apoi primul anchetator. Ma batea ca nu ma uit la poze. Apoi iar celalalt. M-a intrebat daca stiu cine este cel din tabloul de pe perete. I-am zic ca e Ceausescu. «Tovarasul Ceausescu», a strigat el si m-a lovit cu pumnul in fata. M-a pus sa tin tabloul cu nasul. Cind l-am scapat, m-a luat la bataie pina am lesinat. Mi-am revenit in beciul Militiei. Eram linga colegul Nicolae Bordei. Ne scoteau si ne bateau pe rind. Eu i-am spus ca si daca ma omoara eu spun ca el n-a facut nimic. Mult timp, insa, el a crezut ca l-am turnat”, isi aduce aminte acum vicepresedintele Asociatiei 15 Noiembrie 1987. Duba groazei La Bucuresti au fost dusi legati in catuse unul de celalalt. ”Eram peste 20 intr-o duba. De la catuse ni se umflau degetele. Masina a oprit, pe un drum linga padure. Credeam ca ne impusca. Multi au dat in plins. Si barbati si femei. Era o metoda de a ne termina psihic. Ne-au dus la Inspectoratul General al Militiei. Linga noi era o Biserica. Cind mi s-a spus ca ma asteapta pedeapsa cu moartea, am plins si eu”, spune Iacob. ”Le-am cerut sa ma impuste” ”Nu te mai numesti Iacob Danut, esti 416. Un nimic pentru noi, o cantitate neglijabila, nu mai existi. Ni te adresezi cu cetatene anchetator, fara tovaras sau domn, ca nu esti demn de aceste cuvinte»”, au sunat indicatiile securistilor. Au urmat anchete si torturi. ”Am fost pus pe «bicicleta». Legat cu catusele la spate, agatat intr-un belciug. Abia atingeam cu virful picioarelor pamintul. Nu mai suportam bataia si le-am cerut sa ma impuste. Aveam cheaguri de singe de la bastoane. Am scris ce au vrut ei, dupa ce m-au mintit ca mama si nevasta mea sint in arest”. Paziti cu mitralierele Cu o zi inainte de proces, toti au fost adusi la Brasov. Paziti de soldati cu mitraliere si flancati de masinile Militiei. I-a asteptat generalul Mihalea. ”Ne-au spus ca vom merge acasa cu cite un militian pentru ca vecinii vor sa ne omoare. Pe mine m-a dus capitanul Dulgheru. Usa era deschisa, am intrat. Mama spala rufe. S-a uitat la mine si a inceput sa strige la tata ca au intrat hotii. M-a recunoscut abia cind am vorbit. A facut o criza si a sarit sa-l bata pe capitan. «Ce i-ati facut copilului meu? L-ati distrus!», striga plingind”. Procesul a avut loc in 3 decembrie, la Clubul uzinei. ”Sentinta se stia. Ne-a asezat exact cum am luat pedepsele. Cele mai grele in fata. In partea stinga erau secretarii de partid, iar in dreapta noi. Cei din stinga se ridicau pe rind si spuneau ca le e rusine de noi. Au cerut pedepse maxime si capitale. Procesul a fost transmis in direct la Cabinetul 1 si 2. Eu am luat 6 luni. Am fost insa deportat la Calimanesti”. Primar in Calimanesti ”Pe buletin mi s-a pus o stampila: «Interzis in judetul Brasov». Acasa, nevasta mea a fost chemata la Elena Suster. I-a cerut sa divorteze sau sa vina la mine. Si-a venit. Acolo m-am inteles bine cu toti. M-au lasat chiar sa fug acasa. La Revolutie, locotenentul State a venit la mine si m-a avertizat sa ma ascund. Am stat in beciul unui prieten. Dupa ce-a cazut Ceausescu, m-au pus primar in oras. Eu am venit insa acasa”, isi termina povestea acelor ani Danut. Piine uscata cu viermi u ”Ne dadeau ciorba de arpacas cu gogonele, piine uscata cu viermi si griu fiert. Opt persoane aveam un minut sa ne spalam, sa ne facem nevoile si sa luam apa de baut intr-o punga. Restul zilei, nimic. Mereu - amenintarile ca ne impusca. Intr-o seara m-au dus intr-o incapere cu forma unei vane. In loc de tavan, o plasa de sirma. Eram sigur ca ma impusca. Cind am auzit clopotele de la biserica din apropiere, am ingenunchiat si am inceput sa ma rog”, retraieste, uitindu-se spre flacara luminarii, fostul detinut. ”Tata, ce inseamna detinut?” u Acum, dupa 15 ani, nimeni nu vrea razbunare: ”As dori doar ca cei care ne-au cerut condamnarea la moarte sau cei care ne-au torturat sa ne spuna de ce au facut-o. Eu am luptat pentru democratia pe care o vedeam in filme. Nu pentru ce vad acum. Ma simt un nimic in Romania de astazi. In vara acestui an am fost impreuna cu familia mea la hotelul Bran din Eforie Nord. A venit o cucoana care a inceput sa strige: «Detinutii sa treaca in stinga si sindicalistii in dreapta». Copilul meu m-a intrebat ce inseamna detinut si de ce trebuie sa ne asezam cu ei? N-am putut sa-i raspund”. Ungaria le-a oferit cetatenia u In anul 1993, membrilor asociatiei 15 Noiembrie li s-a oferit de catre statul ungar cetatenie, casa si conditii bune de trai. ”Trebuia sa renuntam insa la cetatenia romana. Ni se oferea mai mult decit am fi dorit vreodata. Ne-am dus sa vedem care sint conditiile. Peste noapte am discutat intre noi, si-am inceput sa plingem. Am inteles ca sintem romani si ne-am intors acasa”, spune Iacob Danut.