accente

Dreptul de a-i judeca pe altii?

Se pot auzi si citi, in aceste zile de dupa revenirea comunistilor la putere in Republica Moldova, opinii care de care mai aspre privind alegerea facuta de moldovenii nostri de peste Prut, uitindu-se sau recunoscindu-se prea putin, prea superficial, propria noastra vina, a statului roman si a cetatenilor lui. Inainte de a arunca piatra, de a blama, ar fi mai bine sa privim cinstit in sinea noastra, la faptele si la evolutiile societatii romanesti din acest ultim deceniu. Daca, aparent, moldovenilor basarabeni le-a cam trecut avintul national, anticomunismul si antisovietismul clamate imediat dupa destramarea URSS, noua, celor atit de entuziasti revolutionari, anticomunisti si democrati, ne-a venit, cu siguranta, timpul sa ne privim mai atent in oglinda si prin prisma celor amintite mai sus, dar si prin cea a propriilor noastre gesturi si fapte. La Brasov, ne obisnuiseram sa citim (daca nu chiar sa participam), in aceste zile de inceput timpuriu de primavara, despre comemorarea eroului Liviu Cornel Babes, cel care si-a dat foc, in Poiana Brasov, pe pirtia Bradul, in semn de protest fata de viata de lagar pe care o traiam cu totii inainte de Decembrie 1989: ”Stop murder! Brasov - Auschwitz” au fost cuvintele scrise de el pe scrisoarea de adio lasata contemporanilor si posteritatii. Incepind din martie 1990, cind Sindicatul Independent ”Miscarea 15 Noiembrie” a organizat prima comemorare, oamenii au putut afla prin intermediul mass-media despre gestul disperat, dar si ferm, al contemporanului lor care se hotarise sa sparga legea supunerii fara murmur. In anii urmatori, gestul comemorarii lui Babes a fost perpetuat, pe linga initiatori, de Asociatia ”15 Noiembrie 1987”, Alianta Civica Brasov si chiar de o fundatie care-i poarta numele. Mai ales anii electorali erau, apoi, cei in care se putea constata prezenta unor personalitati, de unde si suspiciunea folosirii politice a evenimentului. A fost Ana Blandiana, au fost intelectuali, fosti detinuti politici, veleitari si simpli cetateni. Numarul participantilor a scazut insa de la an la an, pe masura ce minciuna si-a aratat fata reala si mitul partidelor istorice a sucombat. ...Alianta Civica vegeteaza acum, pe undeva, daca mai exista cu adevarat, dincolo de comunicatele sporadice de presa. Asociatia ”15 Noiembrie” e mai preocupata de alegerea unei ”noi” conduceri si, se pare, de reprimirea neconditionata in rindurile ei a unuia care, nu prea de mult, a lasat-o fara vreo 5.000 de dolari si a ocarit-o in fel si chip prin ziare. Sindicatul noiembrist prefera anonimatul, anul acesta neobosindu-se sa organizeze nici macar obisnuita conferinta de presa aniversara (sau forma ei cea mai comoda, comunicatul). Despre Asociatia Fostilor Detinuti Politici numai de bine - sint prea in virsta si au suferit mult prea mult - oricum, ca-ntr-un blestem, au de lucru cu intrusii din tabara tortionarilor. Pot toate acestea motiva uitarea aruncata pe gestul lui Liviu Babes? Desigur, nu. Poate ca asa sintem noi, de fapt: delasatori, superficiali, uituci. Cu ce drept, atunci, ii judecam aspru pe ceilalti, pe fratii nostri carora am ezitat sa le intindem o mina ferma la nevoie? Cum putem privi cu superioara insatisfactie spre Republica Moldova, daca n-am fost capabili, la timpul potrivit, sa cerem clar si hotarit revenirea Basarabiei la tara careia ii apartine de drept. Daca, mai mult, am asistat inerti la instrainarea, printr-un tratat incalificabil, a jumatate din teritoriile ei?

(Mihai DUMITRU)